Boli
Existenţa asta, fie ea imperturbabilă sau angoasată, e doar o sumă de boli. Singurătatea, hepatita, iubirea, gripa, depresia, spleen-ul, pneumonia, pasivitatea, colecistita, obsesia, viaţa în întregimea ei de ramificaţii… sunt toate declanşate de nişte factori şi toate au un leac mai mult sau mai puţin accesibil. Ah, nu credeţi că şi cea mai dramatică şi ardentă dintre pasiuni îşi poate găsi forţat sfârşitul, la fel cum o răceală zdravănă trece cu un pumn de antibiotice ? N-aţi citit 1984. Io-s sigură că pe mine, una, şocul ăla m-ar lecui pe vecie.
Poate singura excepţie e moartea, dar e temporară şi ea. Sunt ferm convinsă că ştiinţa va avansa într-atât încât fiecare să poată decide, la un anumit moment din viaţa sa, că vrea să-şi conserve trupul la cutare vârstă şi să trăiască astfel o eternitate, două. Iar umanoizii de-atunci se vor amuza de înapoiaţii mileniului trei, care se stafidizau şi sucombau la greu, precum râdem şi noi de ăia care-n trecut mureau răpuşi de rubeolă.
De-altfel e chiar tonică perspectiva revirimentului ăsta clinic. Prozacu’ e suflat şi, oricum, prea general, de te vindecă el de toate; îmi doresc câte-o pastilă pentru fiecare emoţie, identificată sau stihinică, din larga paletă care ne bântuie. Mai ales una care anihilează creieraşe capricioase şi nonconformiste.
neah… n-ar mai fi la fel de interesant
io o sa traiesc pe veci pururi. si la fel si guta, dan diaconescu si tot pdl-u. si-o sa vina perirea lumii si-o sa vreu sa mor si n-o sa-mi iasa, si-o sa raman cu manelarii aia.
mno asta ii trist
Cătă, nici aşa nimicitor.
brau
)) Măcar o să petreceţi bine.
pai acuma-i biiiine, n-am de-a face cu ei si nici ei cu mine.
ma rog… pdl-u, da si aia-s acceptabili daca nu asculti stirile