Face-se că am intrat în ultima sesiune din viaţa de student şi mai că mi se rupe sufletul. În primu’ rând de milă, că tre’ să bag la lucrarea de licenţă în acelaşi timp cu examene dese în acelaşi timp cu plus 800 de grade sau câte-s dintr-o dată afară în acelaşi timp cu avut o viaţă socială fără de care nu mai poci trăi – mnoah, m-am obişnuit cu răsfăţ; în al doilea rând, pentru că-i gata facultea. Wtf. Când s-o-ntâmplat asta. (?!) În fine.

Ieri am avut egzam la estetică generală. Ştiţi, ştiinţa aia care-ţi zice ce-i fromos şi ce nu prin artă şi nu numai, că doară şi caii-s fromoş, mai ales dacă-s şasă. :D Noah, stăm toţi în bănci cuminţi iar decanu’ dictează subiectele. Ăsta cre’ că-i singuru’ om din tătă facultea de care n-o să-mi fie dor. Unica chestie pe care-o ştim tăţ’ despre dânsul este că are dicţie bună, iar asta doar pentru că-i extrem de evident, dacă de trei ani de zile tot ce facem la cursuri e să scriem după dictare !

Mdeci măria sa dictează subiectele cu dicţia-i impecabilă, după care mai apar niscaiva întârziaţi care tre’ să le copieze de la colegi. Printre întârziaţi – şi veşnica mocăită, nimeni alta decât Blonda (io, spre surprinderea mea, am ajuns la timp). Şi asta se-ntoarce-n spate şi copiază de la colegu’ de la LMA subiectele. Când îi gata examenu’ şi dau să ies, o-ntreb pe Blondă pe ce rând o fo’ şi dac-o ştiut.

– N-am ştiut un punct.
– Care ?
– Ăla cu judecata de bust.
– Hă ? Ce judecată de bust, tu ? întreb io stupefiată.
– …
– Vrei să zici judecata de gust ?
– De gust ? Ah. Ooo, şi aia chiar o ştiam ! :(

O tipă, tot de la LMA, aude conversaţia şi corectează enunţu’. Blonda n-o mai apucat, o dat  lucrarea aşa, cu “judecata de bust” şi pauză. =))))))) Că deh, asta este, trăzni-o-ar şcoală… dacă dai examen la estetică, cel mai probabil o să fii întrebat de gust, nu de circumferinţa bustului. Cât am râs nu cred că vreţi să ştiţi, că umblam pe stradă şi Blonda mă ura cu pasiune că fac mişto de ea, da’ io râdeam şi râdeam şi doar Buburuza mă înţelegea, că şi de ea am râs când o copiat greşit di pă tablă. :))

Şi-amu’… pe cine să dai vina ? Că decanului mă-ndoiesc că-i fugea mintea la decolteie generoase când o dictat subiectele. Colegu’ limbist din spate îi tânăr ş-aleargă hormonii, o-nţăles ce-o vrut. Blonda… îi blondă. Ş-apăi dacă voi credeţi că Heidegger şi Kant o definit frumosu’ admirând doar copacii vara şi luna seara, şi n-or sorbit din priviri o grăma’ de ţâţe… tre’ să fiţi supuşi la un studiu axiologic amănunţit. :))