Ar trebui să facem asta mai des. Nu ştiu de când n-am mai râs ca ieri seară (asta venind de la cineva care râde tot timpul!). Am fost pe la Diana şi Ionuţ (care-i pentru ea ce-i Fişioru’ pentru mine), pentru o clasică noapte de văzut filme: cu popcorn, Milka limited winter edition, cu scorţişoară şi măr copt, vin şi multă cofeină.
Ne-am uitat, prima dată, la From Dusk Till Dawn.
Motiv: dansul lu’ Salma Hayek, care-ar fi alegerea numărul unu a Dianei, dac-ar fi gay. :D
Concluzia: LOL. WTF? Vampires? Too much, even for Tarantino.
În filmul ăsta, Tarantino afişează un ego cât Casa Poporului, urlând din toţi rărunchii cum că el ar fi, practic, Dumnezeul cinematografiei, sfidându-i pe toţi cei care au crezut că i-au ghicit stilul. Având în vedere că From Dusk Till Dawn îi din 1996, e de-nţeles de ce încă trebuia să lase de înţeles că are grandes cojones recurgând la… lucruri care nici nu ţi-ar fi trecut prin cap, în mijlocul unui film care părea, altfel, cât de cât normal (as normal as Tarantino can be). Dar oricum, prin simplul fapt că toată lumea a râs non-stop la replici, Tarantino şi-o mai atins o dată scopul. Orice film al său e ca o gură de aer proaspăt. Inclusiv ciudăţenia asta. ;))
În pauză, Diana a găsit un musafir nepoftit la movie night… în întrerupător: un gândăcel mic şi durduliu, de Militari, pe care Fişioru’ l-a prins şi, după ce ne-o fugărit bine cu el prin casă pe noi, gagicile, l-o eliberat pe geam, crezând că astfel fraternizează cu el şi gândăcelul apreciază. Păcat că afară îngheţase. :))
Apoi, ne-am uitat la Filantropica.
Motivul: numa’ io nu-l văzusem, aşa că Ionuţ şi Fişioru’ o insistat ca asta să se schimbe; Diana şi-o rotit ochii şi s-o executat. :D
Concluzia: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană, desigur. :))
Nu cred că mai are rost să vă zic ce fain îi filmu’ ăsta, cred că-s singura retrogradă care nu l-o văzut până aseară.
Fişioru’ şi Ionuţ s-o apucat apoi să joace scrabble, spre amuzamentul meu şi-al Dianei. Tabla era plină de cuvinte de trei litere, iar cel mai lung cuvânt era “infinit”. Haha, masculi fără vocabular, râdeam noi, muierile absolvente de profil uman. Totuşi, Ionuţ ne-a pus la respect când a format “cergă”. :))
Păcat că n-o durat mult…
– Uite, aici poţi face “laic“, le sugerează Diana.
– “Like“?! Da’ nu jucăm în engleză.
– Da, astea-s cuvinte în limba română, nu Facebook! se răstesc dragii noştri bărbaţi.
– Laic, cu accent pe i!
8-| Ce ţi-e cu generaţia Facebook şi like-urile ei deloc laice. :))
Tot din categoria lucrurilor lipsite de sens pe care le mai fac bărbaţii, Ionuţ şi Fişioru’ s-o întrecut apoi în numărul de cuvinte cunoscute care încep cu litera h. Apoi, cu litera v. :|
– Hauleo, htăceţi, haisictir, văleu, valea, vterminaţi! le dădeam noi idei, ţinându-ne de cap.
Cine să mai înţeleagă bărbaţii?…
Seara s-a încheiat glorios cu un film din seria American Pie, văzut la Antena 1 cu ochii întredeschişi. Am ajuns acasă pe la 7 dimineaţa, iar Fişioru’, privind pe jumătate adormit de-a lungul străzii, şi-a revenit, dintr-o dată:
– Niii Rox! Două cuvinte cu care l-aş fi bătut pe Ionuţ! Astea nu le-am zis!
Tocmai treceam pe lângă Hiperclinica de Varice. =))
