Editór, nu edítor, c-aşa ne învaţă pe noi la şcoală, la cursurile de editare, mda?
Dej io am un sfat: nu vă sfiiţi dacă vă trece prin cap să vă angajaţi la reviste sau ziare. Nu are rost să vă complexaţi inutil că nu le-aveţi cu scrisu’; într-o redacţie există cam doi oameni care ştiu să scrie corect şi nu au nevoie de intervenţii pe text. În rest, e bine să ai tupeu, pile şi relaţii. Atât. Din păcate, doar în ultimele săptămâni mi-o trăznit prin cap să strâng perlele care fac meseria asta mai faină, dar de-acum am un fişier pe Desktop şi-s pe fază. Măcar să nu mă râd de una singură.
“Ocupaţiile preferate ale lui Pavarotti erau cântatul, tenisul şi călăritul.”
Mi-l şi imaginez pe tenoru’ răposat călare pe-o gagică, izbind-o peste pulpe cu un bici. Hiaa! Dirty perv.
“Huidu îşi va relua, în două-trei luni, scaunul de cârcotaş.”
Pân’ amu’ era constipat sau diaretic? Who knows…
“Mulţi oameni care au o linie slabă a mandibulei (a “fălcilor”), prost definită, nediferenţiată de gât, sau, mai degrabă, o “pantă” în loc de unghi în relieful feţei, între ureche şi bărbie, înţeleg pe deplin cât linia maxilarului unei persoane şi bărbia pot avea impact în percepţia feţei unei persoane.”
Da… Aşa-i cum zâci.
“În termeni de frumuseţe convenţională, gândirea standard spune că o linie puternică a maxilarului este simbolul puterii şi al nobilimii.”
Stema de pe steagu’ nobilimii era o linie fermă de maxilar, clar.
“Mădălin Voicu şi-a dat băieţelul de un an şi 11 luni la grădiniţă. De fapt, mama.”
Noah, deci cine? Hotărâţi-viţi odată!
“Vizibil emoţionată, vedeta avea ochii muiaţi în lacrimi.”
Biscuim, Măria Ta!
“Deşi revoltaţi, protestanţii au părăsit Piaţa Constituţiei mult mai repede decât era stabilit.”
Asta e şi va rămâne una dintre preferatele mele. :))
Va urma, desigur. Cred că va deveni serial.