Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Am păscut în Bucovina

Că mnoah, pe mine aşa m-o-nvăţat Boc, Udrea şi Flutur, că-i bine şi fain să mergi de Paşte în Bucovina (faptu’ că Fişioru-i de-acolo are foarte mică legătură cu prezenţa noastră pascală acolo; mică spre deloc, chiar. :D). Ş-apăi ştiţi deja de la Crăciun cum îi pe-acolo, mai ales cu muma Fişiorului, care o-nceput să-şi deie seama că nu-s io chiar cea mai scorpie dintre scorpiile care ar fi putut să pună laba pe bunătatea ei de Fişior.

Mă apuc să scriu amu’ de Paşte fiindcă_când altcândva? Dacă aţi trăi intens ca mine, aţi şti!

Face-se că-n mândra zi de sâmbătă seara, fix înainte de sfânta Înviere, m-o apucat o durere de măsea soră cu cangrena maxilară şi amputarea dentară, dacă există aşa ceva. Şi bine-nţeles, pentru că dentistu’ meu din Murăş, Marius cel tânăr, frumos şi cu ochi albaştri, face plombe ca betonu’, mi-am dat seama, curând, că n-aveam nicio carie care să mă fi avertizat, ci o gură perfect întreagă, cu tăte cele. După ce-am identificat premolarul păcătos (adică o simplă măsea mai din faţă, că Fişioru’ mi-o şoptit cum se cheamă de fapt şi nu vreau să-mi atribui intelijenţa-i incontestabilă) şi am realizat că-s in the middle of nowhere (fuck you, Udrea, unde m-ai trimăs?!), am început să fac ce orice om normal ar fi făcut: am intrat în panică.

Ca-n aproape orice casă de la ţară, nici măcar un banal algocalmin nu se găsea uitat printr-un sertar. Nu era nimic care să aibă potenţialul de a mă trece cu bine de noapte, să poci a zice şi io, ca creştinu’, “Hristos o-nviat!”, fără să trebuiască să-mi vâr cleştele în gură pentru asta. Ideea ierea că sufeream, aşa că Fişioru’ o pus picioru’ (ahaha) în prag şi o zis ferm:

– Pân’ aici, fimeii! Merem la urgenţă.

Să-mi cadă măselele dacă ştiam că există şi stomatologie de urgenţă, mai ales în Suşiava! Am început noi să ne-mbrăcăm frumos, pregătiţi să luăm lumină direct din spital.

Între timp, muma Fişiorului răscolea tăte sertarele, da’ de găseşte vreo pastilă. Casa era vraişte şi panica mare… Şi apoi, se întâmplă. Muma Fişiorului, femeie simplă, de la ţară, da’ săritoare când ţi-a fi mai greu, apare victorioasă-n uşă, cu o grimasă plină de glorie:

– Fişior! Fişior! Am găsit! Uite, Distonocalm. Îi bun?

=)) Tare greu mi-o fost să-i zic ce dureri calmează, de fapt, pastila aia presupus salvatoare, în timp ce-mi rânjeam fasolile suferinde. :)) I-am frânt inima.

***

Am purces iar la mers cu ia-mă nene până la spitalu’ din Suceava, iar io chiar începusem să mă calmez. Faine locuri, faini omini, faină mini-vacanţă, îmi ziceam, ignorând durerea. Când m-am urcat pe scaunu’ dentistului, zici că stăteam pe şezlong la mare, aşa m-am liniştit.

– Deschide gura mare, că io-s cam chior şi poate nu nimeresc măseaua care trebe! zice tăios dentistu’.

Noah, futu-i, că puţin o mai ţinut şi reveria. După ce-am căscat ditamai hău’, de-mi era frică să nu-mi iasă maxilaru’ din încheietură, am început să-l cercetez mai bine pe domn’ dentist. Înalt, cu ochelari, băţos şi cu ochii fiecare-n altă direcţie. Sweet! Mi-o frezat jos plomba şi-o-nceput să mă-mpungă cu ceva ac în gingie.

– Scuipaţi.

Unie? Mă uit în jur. Ghiuveţica aia era pre’ departe, aşa c-o trebuit să pun un picior jos ca să mă propulsez până acolo.

– PUNEŢI PICIORUL ÎNAPOI, DE CE V-AŢI DAT JOS!!? urlă ăsta ca din gură de şarpe (mai avea şi glas de Hitler, fie vorba-ntre noi).

Io mă fac mică şi mă conformez, jurându-mi c-o să-nghit restu’. La nici măcar un minut distanţă, primesc SMS.

– ÎNCHIDEŢI TELEFONUL!! V-AM ZIS SĂ ÎNCHIDEŢI TELEFONUL! NU SE POATE LUCRA AŞA!!!

N-o zis, da’ atunci mi-am dat seama că ciudata maimuţă-i turbată la gratii. Mă revolt:

– Mnoah. Da’ ce am la măsea?

Tace. Mă-mpunge iar cu acu’ în gingie, drept pedeapsă. Parcă-l şi auzeam: “Take that, bitch!” Mai întreb o dată. Iar tace, iar mă-mpunge.

– Scuipaţi.

Înghit.

– Ce am?
– Vă aplic tratamentul standard de urgenţă. Trebuie să mergeţi la un dentist.

După care m-o mai împuns de câteva ori, de muream de durere şi-mi venea să-l muşc de mână. Mi-o înfundat vată în gaura lăsată de plomba îndepărtată şi… gata. Io, vărzită şi cu lacrimile şiroind involuntar, de durere, că-mi simţeam şi pulsu-n gingie, mă uitam tâmpă la el şi nu-mi venea să cred.

– Ăsta e tratamentul de urgenţă. Puteţi să întrebaţi pe oricine de spital, inclusiv la conducere. La revedere! zice, cu aceeaşi voce de Fuhrer pregătit de război.

Gee, thanks. Dentişti ca-n Suceava, mai rar… Eram aşa de perplexă că n-am mai putut zice nimic, aşa că ne-am tirat şi ne-am petrecut restul zilelor umblând hai-hui “pi dialuri” şi îndopându-ne cu oo, cozonac şi tăte helea.

***

Ne-am întors în Bucale cu un autocar plin de moldoveni, deh, ca după sărbăutori. Ca de obicei, nu lipseau din peisagiu personajele colorate… Mai exact, stăteam în spatele unei băbuţe. Femeie simplă, de la ţară, blabla, ştiţi deja povestea.

– Domn’ şofer! Nu schimbaţi postu’ de radio?
– ?
– Îi meci, Steaua-Dinamo!
– ?!
– Şi daţi mai tare, că io-s mai surdă!

Şi aşa, băbuţa microbistă o avut parte de meci, după care s-o mai şi lăudat la tăt autocaru’ că i-o câştigat echipa favorită. Să mă scuzaţi, da’ n-am reţinut care-i aia. Una din două, clar. Faza mişto n-o fost însă asta, deşi am hohotit destul la ea. Fişioru’ stătea cam incomod din cauza scaunul ei, lăsat prea în faţă.

– Nu vă supăraţi… Vă puteţi da puţin mai în spate scaunu’, vă rog? spune umil Fişioru’.
– Io mă pricep la fotbal, nu la scaune! zice prompt baba.

Mnoah, ce să mai zici? :)) Date dracu’ babele estea emancipate. Şi moldovence, pe deasupra!

RSS 2.0 | Trackback | Comment

13 Responses to “Am păscut în Bucovina”

  1. MC

    Am nimerit din gresala pe blogul tau, dar nu pot sa nu-ti spun ca ai un umor unic. Niste glume mai scremute si pirtziite n-am mai intilnit. Si nu mai scrie in grai ardelenesc, arata ca dracu’ pe hirtie.

  2. Roxa

    1. Nu-s glume, nu e blog de bancuri.

    2. Dac-ai nimerit din întâmplare şi te deranjează, ai un buton de X acolo sus. Foloseşte-l cu încredere, funcţionează.

    3. Dacă-i blogu’ meu, nu scriu la comandă.

    4. Ai greşit greşeala, deci tu arăţi mai bine “pe hârtie”.

  3. Ioana

    @MC- MaiCara-te, sau cum ar spune ardeleanu’ “noah mai fa-tie ‘ncolo de hapciupalit”.

  4. Roxa

    =)) Numa’ o ardeleancă neaoşă putea grăi astfel! I still can’t believe you’re getting married in… just a few days. Parcă-i dovada supremă că perioada copilăriei e adios forever. Numai la asta mă gândesc zilele estea.

  5. Ioana

    gotta see that with your own eyes ;)
    sau cum i-ar place prietenului nostru: tre’ sa vii si sa joci pana te-or dure picioarele :D


  6. Mă dor în fiecare zi, la câtă muncă sedentară depun, da’ ah, ce-aş mai juca oţâră. :D


  7. vai, să intre heitării care să pârțâie pe hârtie. Hârtie, auz! =)) (o treghit să dau cu guma de șters pe ecran c-am scris greșit un i în plus la auz :P)

  8. M.

    era dinamovista.ceea ce e opusu la a te pricepe la fotbal.


  9. Runie =)) Ie tu, vezi feri-te să mai faci d-estea, că nu se cuvinte pe hârtie. Decât igienică, poate.

    Morbish!! (missed ya:D) Mulţam de lămurire. Am râs atât io, cât şi Fişioru-mio. :))

  10. M.

    tu sa scrii in continuare, ca atunci oi aparea si io pe aici :D


  11. Fair enough. :D


  12. Ahahha =)))) am patit si eu o faza asemanatoare cu un doctor =))))


  13. […] din această vară: gura. Nişte carii nesimţite, cuibărite-n locuri incomode, plus măseaua de atunci (!) oţârucă infectată. Programarea operaţiei era pentru azi, da’ deşi am un dentist […]

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>