Dragi colegi de la muncă,
Ştiu că vorbesc în numele unei redacţii întregi rugându-vă următorul lucru: nu vă mai naşteţi antesalarial. Degeaba aduceţi bombonele, gustărici şi sucuri pentru toată lumea; nimeni n-are bani să vă ia cadou şi, cel mai probabil, o să vă alegeţi iar cu fularul echipei preferate de fotbal sau cu vreun pulover din sezonul trecut, cu 70% reducere. Iar noi, după ce înfulecăm cu nesaţ, bucuroşi că nu mai tre’ să ne luăm covrigi de-un leu şi păstrăm banii ăia pentru pâine, o să ne simţim vinovaţi că, deşi nici voi n-aţi luat salariu’, aţi cheltuit ultimii bănuţi pentru burţile noastre. Ştim cu toţii că părinţii voştri o fost mai prolifici toamna, când ploua infernal, da’ vă rugăm din tăt sufletu’… mai staţi un pic, măcar o zi-două. Căci voi o dată vă naşteţi, da’ pe noi, dragii voştri colegi care vă iubesc, ne macină conştiinţa o eternitate!
În speranţa că în weekendu’ ăsta reflectaţi adânc la ce-aţi făcut,
Mulţam fain de prăjituri şi iertaţi-ne, încă o dată, că nu v-aţi ales cu mai nemica.
Ai voştri umili şi săraci,
colectivu’ de redacţie (suntem toţi în căsuţa din spatele revistei).
P.S. Să nu se mai întâmple, IMPACIENTAŢILOR!!!!
I *really* feel you, sister.
mă, la cât de rău o duceţi pe acolo puteaţi să faceţi şi voi o revistă subversivă, socialistă(dacă nu anarhistă), în paralel, la imprimantă, pe banii, hârtia şi tuşul capitalistului pentru care munciţi(maram îi ziceaţi că s-au dus pe ciorne). după aia o distribuiaţi în stradă, în mall-uri, în hipermarketuri, ca să treziţi sentimentul revoluţionar în masele sedate cu consumerism primit cu raţia, doar îndeajuns cât să-i ţină în viaţă şi sub control de pe o zi pe alta.
Roxa cata dreptate ai! Oricum, un gest conteaza mai mult decat cele mai scumpe cadouri, atunci cand e venit din inima.
Silvia, right on. \m/
morbish :)) Îmi place, îmi place, te fac redactor-şef, că io şi-aşa nu ştiu să conduc, dăcât să execut. Oricum, ţi-aş fi şi singuru’ redactor, pentru că de-acolo n-ai cu cine, nişte conformişti dezbinaţi. Scoţi biciu’ şi restul e tăcere.
Teo, aşa ar fi normal, dar nu aşa se procedează la noi în ogradă. Not by far. :))
acelasi prost obicei se practica si la noi la servici…doamne ce detest treaba asta..se mai starng si o poala de bani si mai vine ziua cate unui calic si vine si ne serveste cu alune si fornetti.spre deosebire de alti care ne scot chiar si la restaurant…sa va fie rusine calicilor sssssst
Ei, Adrian, nici chiar aşa. Mie mi-ar plăcea dac-aş ave’ şi ceva bănuţi să pun pentru un cadeaux ca pentru ăia care se nasc postsalarial. Un mixer, un robot de bucătărie, o rată la casă, d-astea. :))