Smell me I’m sick

Nu cred c-am apucat să dezvolt subiectul, da’ locul unde stau amu’ în chirie, la Apărătorii Patriei, îi super mega uber extra cool. Viluţă faină, curte, aer curat, Max le rottweiler şi zburdat în chiloţi pe-afară când îţi vrea muşchiu’… ce mai, libertate (contra cost, obviously, că încă nu-mi vine-a mă băga la rate pentru prima casă – but again, will I ever?).

Dar despre asta, într-un alt episod.

Io şi Fişioru’. Doi omini maturi, înţelepţi, cărora le puteţi ceti intelijenţa în priviri, ce să mai spun despre ipotezele noastre fără precedent, care revoluţionează fizica cuantică, astronomia coperniciană, legea lu’ Coulomb şi teoria chibritului!

În acest spirit academic neînţeles, ce ne-am gândit noi astăzi? Iaca, să ne luptăm, da’ nu oricum.

Fişioru’ tocmai ieşise de la duş, făcând topless prin casă în căutarea deodorantului. Io, ca orice muiere normală care reperează o sexoşenie masculină făcând paradă de burtică adorabilă la orizont, am fost lângă el în doi timpi şi trei mişcări, rânjind a la Pătruleasa şi bătând mărunt din gene cam aşa ;;). Dau să-mi ridic galeş privirile către el, când mă trezesc că-mi pulverizează în faţă să tot fie juma’ de sticlă de deodorant masculin.

(Nu vă impacientaţi, e o chestie superdeşteaptă de-a noastră, să ne dăm pe furiş cu deodorantu’ sexului opus şi să ne hăhăim p-ormă de hermafroditismul situaţiei… REALLY smart, ha? :)) Adică v-am spart, cum ar veni.)

Evident, blonda nu se lasă şi-l aleargă pe Fişior prin casă cu deodorantu’ feminin. Nivea for men versus Garnier verde, care-i mai tare? Evident, Fişioru’ fiind mai sforţos prin definiţie, amu’ tăte hainele mi-s uleioase şi miros a bărbat. Da’ voi nu ştiţi ce luptă pe viaţă şi pe moarte s-o dat! Ne aşteptam pe la colţuri cu recipientele-n mână, ca-ntr-un CSI mai nătăfleţ. Fugeam prin curte unu’ după celălalt, cu un nor de spray în spatele nostru, de zici că ierea toamnă şi se ridica negura de pe munţi. Tuşeam ca demenţi, de parcă se prefigura o internare la tebecişti. Şi last, but not least, eram ameţiţi de începusem să ne mai sprijinim de câte-o uşă, câte-un geam… Deosebit de sănătos, ştiu. Şi mediul înconjurător ştia. Viţa de vie ne-o mulţumit, îmbogăţindu-ne creştetele cu câteva frunze, ca nişte lauri; Max le rottweiler privea nedumerit din cuşcă, acoperindu-şi trufa cu lăboanţele; păianjenu’ din baie… ei bine, nu mai e în baie (RIP?).

Toate ca toate, până…

– STOOOP JOC!!! strig io, iar urletu’ face înconjuru’ planetei cu ecou, ca-n filme.

Eram afară şi-l pândeam la zid pe Fişior, care-şi tot iţea capu’ şi deodorantu’ pe geam.

Când mă uit, ce să vezi? Antebraţele mele arătau ca după o întrevedere de lungă durată cu un stup de albine, un muşuroi de termite colerice sau o colonie de ţânţăroaice în limbă după strălucitorul Edward Cullen.

– Alergie? întreabă Fişioru’.
– Nu ştiu. Io habar n-am să am vreo alergie, ridic io din umeri, nedumerită.
– Hmmmm, oare la care din ele? îmi gândeşte moldoveanu’ absent, cu voce tare.

Înainte să apuc să mă dezmeticesc şi să-i ghicesc intenţia, îmi mai pulverizează pe mâinile-mi iritate o tonă de deodorant masculin!!! Deh, să vadă dacă de la ăla… 8-| Şi tot io-s blonda, nu? Mda…

Anyway, acum, la câteva ore de la… ostilităţi şi după ce am vrut să-mi criogenez mânurile-n congelator, sunt bine. O trecut. Am supravieţuit.

Dar. Aştept să explodeze casa şi să se şteargă Berceniul de pe hartă. Se poate-ntâmpla în orice clipă. Asta pen’ că noi tre’ să ne luăm alte deodorante şi îs convinsă că cea mai mică scânteie ar declanşa iadul pe pământ aici. This house is not a home, e mai mult o combinaţie între interiorul cazanului de ţuică al bunicului şi cea mai ieftină drogherie pariziană. Boom, baby!

În rest, suntem bine.

6 thoughts on “Smell me I’m sick

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *