În urmă cu ceva vreme, ne-am strâns noi, o gaşcă de pui de oameni, să protestăm faţă de închiderea celei mai mari şi dotate librării din Târgu-Mureş, răposata Romulus Guga. Timp de mulţi ani, n-am observat nicio schimbare. Marele oraş cu o grămadă de pretenţii culturale a rămas fără librărie la vedere în centru. Ca şi în post-ul linkuit anterior, repet: Diverta din mall şi bojdeuţa de Hyperion nu se pun. Între timp, Diverta a cam dat faliment, iar pe la Hyperion n-am mai prea fost să văd în ce stare se mai găseşte. Tot între timp, m-am şi mutat în Bucureşti, unde numa’ bani să ai, că de librării te-mpiedici.

Acum, întoarsă în conţed în oraşul de baştină, ce-mi văd ochii mei mari şi uimiţi pi şientru? Oh da… Da da, o librărie! Un pic dosită, un pic micuţă, dar… o librărie! Astăzi am fost s-o iau la bani mărunţi. Intru timidă şi nerăbdătoare, dau bună ziua unui domn pe la 45 de ani, care aranja raionul cu produse de papetărie, apoi mă apuc să inspectez “marfa”. Fişioru’ era şi el nedumerit, zicând că multe s-o mai schimbat în oraşu’ ăsta cu o economie vădit înfloritoare de când n-am mai fost.

Polirom, Nemira, Rao, Paralela 45 – cele mai bine reprezentate edituri dintr-însa. Spaţiul e mic, aşa că multe cărţi importante de beletristică din colecţiile Polirom sunt puse foarte sus, putând fi “mângâiate” doar cu privirea. Şi-n plus, e cam… dezordine. Am stat cu Fişi vreo juma’ de oră să-ntoarcem toate cotoarele copertelor astfel încât să poată fi toate văzute. Trist e că, în tot acest timp, nimeni n-o mai călcat pragul librăriei… P-ormă mi-am ales Procesul de Kafka şi am purces spre acelaşi domn, cu care am avut următorul dialog:

– Aţi deschis de mult timp librăria?

Nenea începe să râdă destul de amar.

– Păi… o să râdeţi, da’ are deja vreo doi ani.

Io rămân cu falca pe podea.

– Doi ani?! DOI? :| Păi… cum? Tot aici, în centru?
– Da. Nu se prea vede ce scrie în vitrină. Nu-mi dă nimeni voie să pun o reclamă luminoasă deasupra. Mi-au spus că e o zona culturală, cu arhitectură bogată şi nu am voie. Bine că au băncile…

Ce-i drept, librăria e înconjurată de bănci. Care au astfel de reclame. De-o şchioapă, chiar, aşa că mai greu îţi sare în ochi un scris improvizat pe o vitrină.

– Noi am crezut că asta-i librăria promisă de domn’ primar, Dorin Florea, care zicea că pe când o fi gata pasajul de sub intersecţia BCR vom mai avea librărie în centru, cel mai probabil în pasaj.
– Neah, nici vorbă. (râde)
– Hm, am observat că nu aveţi contract cu Leda/Corint, Humanitas…
– Mda, i-am tot chemat pe agenţii de la Humanitas, da’ n-au vrut să vină. Nu prea par interesaţi.

Domnul e foarte de treabă şi săritor. Ne-a mai arătat câteva titluri cu reducere, apoi am plătit cartea, i-am urat succes cu mica afacere şi am plecat.

Doi ani? Şi n-am văzut-o niciodată? Hai că înţeleg, locuiesc de-un an în Bucureşti, da-n celălalt ce-am păzit?… 365 de zile de ignoranţă. Bravo, Roxa. Dacă sunteţi şi voi ca mine, vă invit, dragi târgumureşeni, să poftiţi pe-acolo, pe sub Romarta, între-un Reiffeisen şi-o altă bancă, chiar lângă Palatul telefoanelor. Nu ştiu cum se numeşte mica minune, însă în vitrină scrie mare Magia Lecturii.