In Flames au isterizat Bucureştiul

Am fost la multe concerte în viaţa mea şi, dacă nu crăp curând, probabil mai urmează. Dintre toate, trei trupe s-au remarcat având cei mai isterici, sălbatici şi mişto fani: Placebo, la care inclusiv motocicliştii supăraţi au ţipat şi-au cântat vers cu vers tot concertu’, Iron Maiden, unde metaliştii transpiraţi aproape m-o călcat în picioare pe stadion şi… In Flames, pe care i-am văzut aseară iar, tot la Arenele Romane, prima oară fiind cel puţin la fel de mişto.

Căci mulţimea fremăta sub cioara scheletică…

nice album artwork, ha?

… încă dinainte ca vreun membru al trupei să se fi suit pe scenă, deci vă daţi seama ce s-o iscat când o năvălit băieţii şi ne-au introdus în atmosferă direct cu piesa care le dă titlul noului lor album, Sounds of a Playground Fading, urmată, parcă dintr-o suflare a lu’ Anders, de Deliver Us. Cu toate că eram deja transpirată şi abia mai trăgeam aer în piept de la atâta ţopăială şi headbanging, n-am putut să nu observ că domn’ Anders nu mai e aşa sexos ca atunci când avea dreaduri. Acum arată ca un fel de popă/gnom wannabe. Noroc cu vocea atât grohăită, cât şi melodică, depinde cum vrea muşchii lui. Încă tot îmi vine să-l scarmăn pe burtă, he’s so sweet. :D


:X Aaanders

Am mai ascultat Trigger live acum doi ani, da’ parcă altfel sună în aer liber, unde “Are we dancing all alone?” nu se-aude înfundat, ermetic, ci tare şi clar, în aer liber, din gurile fanilor ale căror voci se unesc. Anders era încântat.


foarte fain o decorat scena

Au cântat şi Colony, spre marea mea fericire, însă fără Jesper parcă nu-i chiar… well, Colony. Şi parcă tobele erau date puţin prea tare, amuţind chitările în părţile esenţial-gâdilitoare în timpane. Oricum, şi dacă nu a ieşit de “ten out of ten”, cum tot spunea Anders în seara aia, a fost super mişto, iar fanii, din nou, dezlănţuiţi. Cam pe-atunci şi-o dat seama şi băieţii că au de-a face cu un public deosebit, iar Anders nu s-o mai putut opri din a comunica atât de cald şi de glumeţ cu mulţimea.

“For those of you who don’t really know what that was, the song is called Colony. It’s… amazing. Amazing! But I wouldn’t know, I just… wrote the shit”.

:)) Râs general şi aplauze. Văzând că lumea reacţionează, Anders o devenit şi mai ghiduş. O-nceput să-şi laude aproape toate cântecele, precum şi noul album, dar totul într-un spirit ludic, vădind mai degrabă modestie decât vreo laudă de sine. Un scump. L-aş ciupi de obrăjori ca pe-un copchilandru. :D Pe-urmă, ne-o ridicat în slăvi pe noi:

“I knew from the beginning Bucharest was gonna rock. You’re not Budapest, you’re Bucharest! We’ve taken this tour to many cities. Stockhom was great, Vienna… so-so. Paris was shit. (pauză de hohote şi aplauze, se pare că urâm francezii, mai nou :))). Bucharest, you are amazing!”.


splendori nordice

Într-o pauză dintre piese, zgâindu-se la un tip din public care-i întindea insistent biletu’ pentru un autograf, Anders a comis-o din nou, glumind în stilu-i inconfundabil.

“Dude, I’m SINGING. I can’t sign an autograph AND sing, not at the same time”.

Din fericire pentru fanul înfocat, pe numele său Andrei (căci da, nenea Andrei al Suediei l-a întrebat cum îl cheamă), i s-a dat un autograf, iar întreg momentul i-a fost dedicat, în aplauzele tuturor. :) Cam mişto, nu? Lucky bastard…

După ce-au mai cântat câte ceva de pe albumu’ cu cioara (dintre care Darker Times în premieră), clasicele Come Clarity şi Only for the Weak (la care ni s-a cerut să fim cât mai energici, că eram filmaţi), In Flames au încheiat concertul cu un trio de piese pur şi simplu delirant: Cloud Connected (la care publicul şi-a scuipat din nou plămânii), The Mirror’s Truth şi Take This Life. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult de la viaţă? Ah, da, ca Jesper să-şi rezolve problemele şi să treacă din nou la chitară. E singurul ingredient care-ar fi făcut seara mai mult decât cum a fost, adică… perfectă. :)

Aşa că m-am decis. Vreau un Anders de pluş. Cu sau fără dreaduri, nu mă-nteresează. :))

(Ah da, în deschidere au cântat Noctiferia, trupă a cărei piesă cu extra percuţie tribală mi-o plăcut la nebunie. În rest… eram prea entuziasmată că urmează In Flames şi n-am fost prea atentă).

Poze de la iConcert şi mahmuri. Nu mă plăteşte nimeni să scriu despre concerte, să-mi pot lua un deselereu serios? :))

3 thoughts on “In Flames au isterizat Bucureştiul

  1. Pingback: Playlist de toamnă | Fascination Street

Leave a Reply

Your email address will not be published.