Şlagăr de tandreţe domestică
V-am înnebunit destul cu muzica. E momentul să trecem la lucruri neserioase, că altfel rămâne blogu’ în, şi anume, insolvență. De zâmbete, mă, că altă plată n-am, vă jur! 
Eu şi Fishioru suntem un cuplu de oameni normali, așa cum v-aţi putut da seama de atâtea ori. Tocmai de asta, se întâmplă uneori să mă pisicesc şi să mă gudur pe lângă el când vreau ceva.
“Fiiiişiiiiiiii, vreau ceva buuuuun!” e un refren arhicunoscut în casa asta, urmat de lugu-lugu, dragă dragă pe de-o parte, suspine prelungi şi ochi rotiţi a exasperare pe de cealaltă parte.
Evident, pentru că mă adoră şi mă alintă mereu, drăgălaş, cu “bine, măi ţâcă 
”, Fishioru se conformează şi îmi face întotdeauna pe plac. Dac-ar putea să-mi aducă luna di pă ceruri şi s-o transforme în cheesecake, mi-ar da o linguriţă şi-ar fi cel mai fericit să mă vadă extaziată. Da’ să-i dau şi lui, nu aşa, oricum!
Mă rog. Eniuei, de data asta am nimerit prost, întrucât Fişi al meu o-nceput să se joace ce ştiu ce blăstămăţie de joc pe Facebook (nu Farmville, degrabă bănuitorilor care esteți!). M-o lăsat cu buza cât a lu’ Zăvoranca. Nu s-ar fi dezlipit de calc nij dacă m-aş fi transformat, printr-o minune, în Jenna Jameson topless.
Așa că sinapsele mele le-o accesat wireless pe cele ale micului Mozart şi i-am cântat moldoveanului:
Nu mă ajuţi
Cu nimica,
Eşti inutil la
Casa mea!
Mooaama!! Concurenţii de la Vocea României ar fi rămas complexaţi pe viaţă. Dacă m-ar fi auzit, Celine Dion ar mai fi cântat doar în episoadele cu canadieni din South Park. Le-am eclipsat clar pe Mădălina Manole şi Laura Stoica, da-s fete simţite și nu mi-o zis nimic. 
Ce mai, l-am făcut praf pe Fişior. I-am dat şah-mat muzical şi compoziţional.
Sau aşa credeam.
Căci Fişioru’ nu schiţează nicio grimasă, e absorbit total de joc. Clipeşte scurt de două ori şi, înainte să mă autofelicit mental pentru ce mi-o putut screme neuronu’, vine replica, respectând întocmai rima, ritmul şi inflexiunile vocale:
Te trimit io
La mămica
Eşti inutilă
La casa mea
Să mor cu gura căscata şi alta nu! Nu poci a vă descrie cum am râs p-orma amândoi şi cum, dintr-o glumă, s-o născut cel mai în vogă duet domestic de la Apărătorii Patriei, fără număr fără număr. In Flames şi Balkanik Festival să se ascundă, că noi numai asta ne mai cântăm când suntem în dispoziţii ludice.
Adică tot mereu, aţi ghicit.
Și câinele din curte? Nu vă ținea isonul? Cui îi dădea dreptate, că sigur avea și el o opinie. ;))
Doamne, si prietenul meu canta, rime dinastea de-a lui..cel mai rau m-a enervat cand mi-am dus catelul la tuns si mi l-o chelit aia…io nu mai puteam de suparare si el canta :)) )
Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
Mel :)) Max e ca un motan leneş când n-are motiv de lătrat, da-s sigură că ar fi ţinut cu mine! Io-l hrănesc mai des. :D
Teo =)) ))) Trebuia să faceţi hip hop battle, da’ cred că tu ai fi rămas la battle simplu, dacă zici că aşa te-o enervat.
Dragoş, tu eşti spammer, n’est pas?