– Fată, ce înseamnă reticienţă?
– De ce?
– Păi nu mai ţii minte? Mi-a spus profu’ de mate că de ce-s reticientă la materia lui, fată. Oare ce-a vrut să zică? Vai, fată, nu ştiu ce să fac! :-s
– De ce i-ai zis şi tu că matematica nu te ajută în viaţă? Acuma… uite ce ţi-a zis.
– Păi ce, fată, că-nnebunesc! Ce înseamnă reticienţă?
– Nu ştiu fată, da-i de rău!
True story. Auzită ieri în 137. Noah, ş-apăi să nu-ţi vină să le lipeşti de pereţi? În toate formele posibile…
unele numai de lipit de pereti sunt bune, doar cu fata la perete :D
Cred că reticență era un cuvânt foarte temperat pentru felul real în care tipa vedea matematica…
Emi =)) Ajută să nu le vezi faţa, mă gândesc.
Liviu, m-o deranjat mai mult că nu ştia cuvântu’ ăsta simplu decât părerea ei despre matematică (pe care am împărtăşit-o în multe momente ale existenţei). ;))
:)) mda, imi rascoleste cosmarul pe care l-am avut noi cu PC.
Nu ştiu de ce-am impresia că PC nu s-ar fi limitat la o asemenea replică, încurajând dialogul. :))