Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Clejani!

Mă dor toate şi mă simt de parcă m-o lovit un tren numit Taraf. Clejani, jos pălăria! Le-aş lustrui ghetele ţiganilor ăstora.

Read the rest of Clejani!

Staţ’ acas’!

Iniţial m-am apucat să scriu post-ul ăsta şi să vă invit cu toată căldura sufletească de care pot da dovadă la concertul Taraf de Haïdouks din Silver Church, de mâine, cântare pe care io o aştept aşa cum pot doar bănui că un bugetar aşteaptă ălea două tranşe! P-ormă mi-am amintit ce-am sesizat ultima oară când [...]

Read the rest of Staţ’ acas’!

Faith in humanity: restored

Poate vă întrebaţi unde au dispărut post-urile ălea acre despre cât îs de idioţi colegii mei. Simplu: nu mai există, pentru că nu mai am colegi idioţi. Ceea e chiar plictisitor, pentru că v-o cam plăcut cum m-am chinuit la fosta redacţie, nu? Ei bine, aici lucrurile stau altfel. – Dude, ai scris statuiile în [...]

Read the rest of Faith in humanity: restored

Binepa.

Motto dialogue: – A penny for your thoughts, a dollar for your insights. – Or a fortune for your disaster. Oare ce-o fi fost în căpăţâna asta bleagă când nu i-am dat ignore atunci? Sincer acum, ziceţi şi voi. Am fost scăpată-n cap? Am beut gaz? Am mâncat di pă jos? M-am lăsat sedusă de [...]

Read the rest of Binepa.

Nu e bar precum e banu’, nici pirat ca Sandokanu’

Nu ştiu cât de des vi se-ntâmplă să cereţi indicaţii în Bucureşti ca să ajungeţi într-un anumit loc. Dacă totuşi o faceţi, cred că v-aţi lămurit şi voi ca şi mine că, dacă întrebaţi trei oameni: – primul te ignoră că-i grăbit; – al doilea îi bucureştean get-beget, recte mare expert, şi înşiră cu exces [...]

Read the rest of Nu e bar precum e banu’, nici pirat ca Sandokanu’

Who’s your momma? Mother Russia!

Viaţa suge delirant de tare când nu ieşi din casă o săptămână şi-ţi petreci mai bine de juma’ din zi dormind. Sună feeric, da’ nu şi când un organ este foarte revoltat şi îţi cere cu disperare să-l mai scuteşti. Bine, fiere hateriţă, noroc că există interneţi să treacă vremea-n care mă ţii pe loc, [...]

Read the rest of Who’s your momma? Mother Russia!

Încă o crimă în Berceni

De mai bine de un an, stau în chirie într-o căsuţă mare şi faină de prin Apărătorii Patriei. V-am mai povestit. Mai locuiesc aici tot nişte chiriaşi, doi câini plus proprietara. Noi, ăştia care facem parte din specia umană, avem intrări separate, deci nu ne-ncurcăm, nu ne deranjăm, nu are nimeni treabă ce faci şi [...]

Read the rest of Încă o crimă în Berceni

Cum îţi dai seama că te iubeşte cu adevărat

(post interzis mai ales mamelor, mai ales de fete) (post după care nu dau explicaţii nimănui, nicicând, niciodată!) (binepa yet? ) Ca orice fel de credinţă, unii o au din prima clipă, alţii o dobândesc pe parcurs, iar o mică parte, aşa ca mine, îs nihilişti de-a binelea. Până nu mă bitchslapuieşte dragostea ăluilalt peste [...]

Read the rest of Cum îţi dai seama că te iubeşte cu adevărat

Latcho Drom – life as a cross-country madness

Crăciun şi Paşte – două sărbători pe care, obligatoriu, fiul risipitor plecat în ţările calde tre’ să le petreacă în nord, întorcându-se la locul de baştină. Pentru a evita îmbulzeala de vineri de pe Valea Prahovei şi pentru că m-am săturat, Cristoase, să înşir pe de rost toate satele, comunele, oraşele şi orăşelele de pe [...]

Read the rest of Latcho Drom – life as a cross-country madness

Pascale, blasfemice şi absurde. Nu neapărat în această ordine

Ca să simţi şi voi că-i ceas de sărbătoare, m-am gândit ca de Paşte să vă pun să rumegaţi nici mai mult, nici mai puţin de trei păţanii care au legătură cu învierea, beserica, Xtos şi alte noţiuni fade. Gheorghe, cel mai cool popă din Ardeal Acu’ doi ani, ai mei mi-o zis să fac [...]

Read the rest of Pascale, blasfemice şi absurde. Nu neapărat în această ordine