Mie-mi place să discut pe messenger. Dacă n-ar fi fost canalu’ ăsta de comunicare, n-aş fi trăit juma’ din lucrurile mişto din viaţa asta. Chiar, mai poţi cunoaşte oameni noi şi altfel în ziua de astăzi? Că io, mnah, nu-s chiar cel mai social animal… Da, ştiu, nu par şi toate ălea, da-n mine se […]
Read the rest of Prezervativele pe Y! Messenger
Aseară am făcut-o lată iar, pentru prima oară după ceva vreme. Long Island-urile au curs like there was no tomorrow: în noi, pe masă, pe noi, pe sub noi, pe lângă noi… Vă rog, nu mă mai faceţi să râd când sorb tacticos din licori bahice cu paiu’. Mai ales nu la prima întâlnire. Cândva, […]
Read the rest of Părinţii… tot copii
Dragilor și dragelor, pentru că deziluzii au fost destule, e momentul să dăm ascultare sângelui balcanic din vene, care mă îmbie la doo chestii de mare angajament: Dubioza Kolektiv și Al Jawala. Restul e dans.
Read the rest of Unde ne mai balcanizăm
Să vorbim despre relaţii, dacă tot ni se întâmplă diverse lucruri din sfera asta. Sunt cu capsa pusă. Mă, nu ştiu cum m-o putut iubi vreodată f’un bărbat. Sincer. I can’t be loved. Nu sunt iubibilă, sau cum pana mea se zice. Sunt recalcitrantă, agasantă, rea, obositoare şi de multe ori cele mai mişto dialoguri […]
Read the rest of În rest sunt bine
Am pierdut umbrela neagră de la taică-mio în Târgu-Mureş, după o noapte dementă, dementă de tot. Era ţeapănă şi nu o îndoia vântul. Avea, deci, mai multă coloană vertebrală decât majoritatea dihaniilor cu două picioare care ne-nconjoară. Taică-mio o avea de când era mic şi, ca o tată de fată care se respectă, mi-o dat-o […]
Read the rest of Umbrela neagră, umbrela roşie
Mai mult din inerție, dar măcar se întâmplă. Asta ca să știți, în caz că mai intrați pe-aici să-mi luați pulsul. În rest, încă o relație care se oprește cu puțin înainte să se împlinească doi ani. Nu mă-ntrebați, că n-aș ști ce să vă zic. Doar să nu mai aud cuvântul “Fișior” pe-aici, că […]
Read the rest of Respir, trăiesc, alea
