Mie-mi place să discut pe messenger. Dacă n-ar fi fost canalu’ ăsta de comunicare, n-aş fi trăit juma’ din lucrurile mişto din viaţa asta. Chiar, mai poţi cunoaşte oameni noi şi altfel în ziua de astăzi? Că io, mnah, nu-s chiar cel mai social animal… Da, ştiu, nu par şi toate ălea, da-n mine se ascunde de fapt o fiinţă sfioasă şi emotivă. Ce tăt râdeţi, nu-nţeleg?! Pe bune! Să nu confundăm tupeul cu alte lucruri.
Căci da, ador să ascult oamenii trăncănind. Să-i studiez, să le observ mimica, să sorb cu nesaţ glume tâmpe şi seci, dar pentru dumnezo, chiar tre’ să deschid şi io gura? Really? În secolul ăsta? Nu pot doar să dau like? Sau faptu’ că am smiley face în loc de poker face nu valorează cât o replică, la fel ca online? Sau nu pot, dacă m-am plictisit, să las conversaţia să moară şi să-mi văd de treabă, ca pe messenger? Nu? Damn, ce oameni.
(Apropo de asta cu chat-u’ online, io-s aşa drăguţă că nici fereastra n-o închid până nu dau bună zâua… but hey, that’s just me, alţii mai trăiesc încă în… well, 2005! :D)
Messengerul e porţia mea zilnică de sănătate mintală. Fără prekinii mei virtuali dintr-însul, nu ştiu zo cum aş fi supravieţuit la primul loc de muncă. Şi e mişto, doamne, atâât de mişto, când discuţia alunecă în patologic! :)) Când vorbeşti ce vorbeşti şi râzi şi tre’ să suni p-ormă persoana cu care discutai, ca să puteţi râde la telefon fo’ 5 minute, după care să vă vedeţi de poveşti în alt mediu, alte conexiuni, alte unde.
De exemplu, zilele trecute…
anonymous: stai sa iti ziiic
anonymous: ce am patit ieri.
anonymous: ca numai tie pot sa iti zic.
Roxa: what?
Roxa: :D
anonymous: iau un pahar de pe langa chiuveta…
anonymous: pun un pai
anonymous: torn suc…
anonymous: savurez
anonymous: subit mi se blocheaza ceva in pai.
anonymous: ma uit….
Roxa: uhm.
Roxa: gandac.
anonymous: era un prezervativ folosit. legat.
Roxa: :))
anonymous: aruncat in pahar.
Roxa: OH MY GOD!!!!
Roxa: :))))))))))))))))))
anonymous: =))
Roxa: DE CE.
Roxa: =))))
anonymous: NU STIU
anonymous: :)))
Roxa: era…
Roxa: al vostru?
Roxa: :))))
anonymous: da, normal.
Roxa: =))
anonymous: il pusesem in pahar in dormitor
anonymous: l-am adus aici
Roxa: oh god.
anonymous: si normal ca nu ma uit ce ii in pahar inainte sa beau.
Roxa: ahahahahahhahhahhaha, nu mai pot.
anonymous: iti recomand sa te uiti.
anonymous: cand vii pe aici.
anonymous: :/
anonymous: :))
Roxa: po’ sa scriu asta pe blog?
Roxa: :))
anonymous: sigur roxa, atunci cand am zis numai tie puteam sa iti spun asta…
anonymous: that’s what I had in mind.
anonymous: :))
Roxa: nu scriu cine-i.
Şi n-am scris, m-am ţinut de cuvânt. Dar râd, oh doamne, cum râd. Asta nu înseamnă că nu sunteţi la camera ascunsă când discutăm despre prezervative. :))
:)) anonimul e baiat sau fata?
in pahar … o ma gaaa … :))
Sincer… mai contează? :))
bah eu cand ma gandesc ca fratemi-o si-a pus prez-ul folosit sub perna mea cand a considerat ca e mai exotic sa si-o traga in patul meu…. si m-am trezit dupa o noapte de somn agitat cu botul pe prezervativ…. asta mi se pare piece of cake! :))
:))
=)) Anonymous, u made my day!
Este… prea mult! :) Si eu care credeam ca-mi beau cafeaua linistit la prima ora. Nu vrei sa stii ce a iesit. Sa savurezi un condom cu paiu’ :))
deci…cum e cu moldovenii? :D
Так что насчет молдаван? : D
la mulți ani, Silavaracald!
La mulţi ani Şilavaracald !
si io aveam niste povesti asa faine cu prezervative… acuma-s banale, brusc :|
note to self : nu mai pune chestii prin pahare, ca nici tu nu te uiti ce si de unde bei.
Hmm, cam tare pentru gustul meu. :D
Pingback: Gazeta de perete – săptămîna #6 | coolnewz about hot thingz
Data viitoare când mai scriu dintr-astea, tre’ să fiu pregătită sufleteşte să mai aud alte 1000 de întâmplări mai mult sau mai puţin similare cu prezervative, că tare mulţi v-aţi mai găsit să vă destăinuiţi prin toate ungherele internetului prin unde-aţi dat de mine. :))