Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Încă o crimă în Berceni

De mai bine de un an, stau în chirie într-o căsuţă mare şi faină de prin Apărătorii Patriei. V-am mai povestit. Mai locuiesc aici tot nişte chiriaşi, doi câini plus proprietara. Noi, ăştia care facem parte din specia umană, avem intrări separate, deci nu ne-ncurcăm, nu ne deranjăm, nu are nimeni treabă ce faci şi […]

Read the rest of Încă o crimă în Berceni

Cum îţi dai seama că te iubeşte cu adevărat

(post interzis mai ales mamelor, mai ales de fete) (post după care nu dau explicaţii nimănui, nicicând, niciodată!) (binepa yet? :D) Ca orice fel de credinţă, unii o au din prima clipă, alţii o dobândesc pe parcurs, iar o mică parte, aşa ca mine, îs nihilişti de-a binelea. Până nu mă bitchslapuieşte dragostea ăluilalt peste […]

Read the rest of Cum îţi dai seama că te iubeşte cu adevărat

Latcho Drom – life as a cross-country madness

Crăciun şi Paşte – două sărbători pe care, obligatoriu, fiul risipitor plecat în ţările calde tre’ să le petreacă în nord, întorcându-se la locul de baştină. Pentru a evita îmbulzeala de vineri de pe Valea Prahovei şi pentru că m-am săturat, Cristoase, să înşir pe de rost toate satele, comunele, oraşele şi orăşelele de pe […]

Read the rest of Latcho Drom – life as a cross-country madness

Pascale, blasfemice şi absurde. Nu neapărat în această ordine

Ca să simţi şi voi că-i ceas de sărbătoare, m-am gândit ca de Paşte să vă pun să rumegaţi nici mai mult, nici mai puţin de trei păţanii care au legătură cu învierea, beserica, Xtos şi alte noţiuni fade. Gheorghe, cel mai cool popă din Ardeal Acu’ doi ani, ai mei mi-o zis să fac […]

Read the rest of Pascale, blasfemice şi absurde. Nu neapărat în această ordine

Dacă nu Pokemon Band, atunci cine?

Pe această cale, ţin să-i mulţumesc Dianei că mă suportă zi de zi, de vreo şase ani încoace – adică de la infernul din liceu până la viaţa de sclav înlănţuit în câmpul muncii – aşa optimistă şi mereu veselă cum îs. Chiar îs, în felul meu pesimist şi sarcastique noir. Roxa: am aflat… Roxa: […]

Read the rest of Dacă nu Pokemon Band, atunci cine?

Interfon cu antifurt, ce vecini tonţi am, să-i… mut!

Aşa cum năpăstuiţii de soartă care stau acum în Drumul Taberei au ieşit dimineaţa din căşi ca să constate sideraţi că staţiile de autobuz pur şi simplu nu mai există (aţi vrut metrou? noah!)… în mod identic Pe vremea când mai locuiam încă-n Murăş, dau să ies dimineaţa din bloc şi rămân uluită că afară […]

Read the rest of Interfon cu antifurt, ce vecini tonţi am, să-i… mut!

Am întâlnit şi taximetrişti nesimţiţi, fuck you very much!

Post-ul ăsta e pentru tăţ cei care m-o urât când am căpătat umbrela roşie moca. Pe principiu’ “nimic nu se pierde, totu’ se consumă”, mi s-o-ntors. Mulţam fain, esteți drăguți! Discutam zilele trecute cu Diana şi am ajuns la concluzia că noi nu prea ştim să luăm atitudine şi să punem picioru-n prag când ni […]

Read the rest of Am întâlnit şi taximetrişti nesimţiţi, fuck you very much!