Pascale, blasfemice şi absurde. Nu neapărat în această ordine

Ca să simţi şi voi că-i ceas de sărbătoare, m-am gândit ca de Paşte să vă pun să rumegaţi nici mai mult, nici mai puţin de trei păţanii care au legătură cu învierea, beserica, Xtos şi alte noţiuni fade.

Gheorghe, cel mai cool popă din Ardeal

Acu’ doi ani, ai mei mi-o zis să fac cumva, dacă-s tăt aşa party animal şi ies în noaptea de-nviere, să aduc nişte paşti de pe la vreo biserică. Adică pită de-aia sfinţită cu vin :D, pe care o apeşi cu linguriţa să iasă licoarea bahică îmbibată într-însa, să o poţi soarbe.

Da’ parcă aşa o dat dumniezău: fix în noaptea aia am adormit ca un prunc în braţele Fişiorului (hăhă, vremuri!) şi nu mi-am mai descleştat pleoapele până la ora 3 noaptea. Nici nu m-am panicat, zicând că sigur găsim noi pe cineva pe-acolo. Şi mai bine, că nu-i aşa aglomerat! Aşa c-am pus mâna pe prima căniţă şi duşi am fost.

La biserică uşile erau ferecate şi se auzeau greierii. Mă uit la Fişior, Fişioru’ se uită la mine. Perplexitatea privirilor ni-i întreruptă de un cuplu de bătrânei care treceau pe-acolo şi care ne-o zis:

– Nu mai îi nime’! C-apăi şi popa ăsta, nu ştiu ce-i cu el! Di ce-o fi terminat slujba aşa repighe nu-nţăleg… S-o fi-mbătat şi el ca popa Gheorghe de la min’ din sat, că şi ăla închidea pe la 1-2, după ce bea vin cu polonicu’ tătă noaptea de Înviere!

… =))

Na, apăi să mai zică cineva că preoţii-s naşpeţi, profitori şi mincinoşi! Dragilor, io mi l-aş pune pe popa Gheorghe pe tricou, pentru că deşi-l ştiu doar din povestea unor moşnegi străini, o devenit oficial eroul meu.

Absurdcus, he’s doing it right

Majoritatea prekinilor mei îs la fel ca mine: credincioşi, religioşi şi aproape habotnici, dacă mă-nţălegeţi. Le wild Döme se numără printre ei. Iar el, până pe la 25 de ani, n-o prea ştiut cu ce se mănâncă unul dintre obiceiurile creştineşti la mare căutare.

Mergea pe stradă şi, din senin, oamenii începeau să-i arate că are ceva pe haine. Niciodată nu spuneau nimic, uneori nici nu-l priveau în ochi, dar mereu îi faceau semne. Dar ce tot flutură oamenii ăia mâinile către mine, gândea unguru’ preferat de pe Fascination Street, că hainele mele-s curate! Nici urmă de pidgeon shit, nimic!

Până când, într-o zi când Marko Bela o nimerit, probabil, mai multe acorduri între subiect şi predicat şi o ieşit soarele şi pe străzile din Târgu-Mureş, s-o luminat şi Döme, deducând reflexul pavlovian: ominii ăia-şi făceau cruce, căci treceau pe lângă lăcaşe sfinte. :))

Cum ziceam, i-o trebuit doar 25 de ani. Bravo, Döme!

Absurdcus bis, telling it like it is

Io-s mureşeancă şi stau în Bucureşti, iar prekinii mei sudişti trolli îmi spun mereu La mulţi ani! de ziua Ungariei. Este o tradiţie pe care orice ardelean strămutat la Capitală din sfânta treime Mureş-Harghita-Covasna o cunoaşte.

Dar asta nu are legătură cu Döme şi cu ce vă zic aici, doar mi se părea mie o chestie tare nostimă şi am simţit nevoia să o scriu. Eniuei, să vă zic de Döme. Noah, omu’ ăsta, aşa maghiar cum îi, ştie mai multă română decât 90% dintre bucureşteni. Da’ uneori se mai împotmoleşte la chestii simple, cum ar fi o banală urare de Paşte:

– Hristos a înviat!

Şi stă Döme şi cujetă… mă, da’ oare cum se răspunde la asta? Îşi aminteşte el că-i ceva cu adevăr, adevărat, chestii şuste socoteli, da’ putea fi sigur? Niciodată nu poţi fi sigur! Aşa că trage aer adânc în piept şi, rânjind pătrulescian, răspunde:

– Într-adevăr! :D

Ceea ce vă dorim şi dumivostre.

4 thoughts on “Pascale, blasfemice şi absurde. Nu neapărat în această ordine

  1. Proba de polonic viteza, castigator – popa Gheorghe! Televiziune, presari, targoveti, osteni, popor. Castigator promite ca la anul sa treaca la etapa superioara – canistra viteza.

    In alta ordine de idei, desi trebuia sa fie prima: Hristos a inviat!

  2. Într-adevăr! :)) (Să ştii că ţi-am răspuns demult în cap, da’ pe-aici dădui mai rar.) Când popa Gheorghe trece la cisternă-viteză, mă bag şi io. Tu aduci tutunu’.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *