Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Latcho Drom – life as a cross-country madness

Crăciun şi Paşte – două sărbători pe care, obligatoriu, fiul risipitor plecat în ţările calde tre’ să le petreacă în nord, întorcându-se la locul de baştină.

Pentru a evita îmbulzeala de vineri de pe Valea Prahovei şi pentru că m-am săturat, Cristoase, să înşir pe de rost toate satele, comunele, oraşele şi orăşelele de pe traseul până acasă via Braşov şi Sighişoara, am acceptat oferta Dianei şi am pornit la drum cu ea şi Ionuţ sâmbătă dimineaţa până-n Mediaş, via Valea Oltului.

Concluzii, seria 1:

  • Dacă peste tot ar exista autostrăzi ca Bucureşti-Piteşti, io şi Diana am fi prezente-n fiecare weekend în Ardeal. Din simplul motiv că am face maximum trei ore pe drum.
  • Vremea mohorâtă fără ploaie dă clasă oricând timpului frumos cu soare.

  • Hărţile de mână bat la cur hărţile adevărate.


  • Câinii cu botul ascuţit şi moaca lungă îs mai pofticioşi decât ăia mari cât urşii.


  • Valea Oltului îi superbă primăvara, chiar şi pe Dealul Negru, unde se fac mici din carne de patrupede lătrătoare. :D


  • Dacă plouă şi moţăi extenuat în maşină, contează pe Diana şi Ionuţ să râdă de tine! >:P
  • Până şi pozele sugerează c-ar trebui să mă ţâp odată la gunoi.

  • Când ai trecut munţii şi te dai jos din maşină după câteva săptămâni de Capitală, primul lucru care te frapează e liniştea, lipsa zgomotului de fond.
  • În Mediaş, muma Dianei o făcut prăjitură cu cremă de… Fanta! Şi-o fost a naibii de bună. ;))
  • În Ardeal, şi natura-i slow. Pomii încă n-o zis “noah, hai să-nflorim”.


  • Dacă adormi în patu’ Dianei, îţi sună telefonu’, n-apuci să răspunzi bine şi cineva zbiară din toţi rărunchii, urlând că nu ştie de unde să te ia şi blestemându-şi zilele în care-o ajuns în Mediaş, fii calmă. E doar Cristi care reacţionează aşa când tre’ să se pişe urgent (te-am făcut di ruşânie, noah! :D). Noroc că o compensat apoi fiind cool, amuzant şi conducând fain până în Murăş (sper că m-am scos).

După ce minunatul Latcho Drom s-a încheiat, iar subsemnata a fost livrată cu succes acasă, a urmat un somn frate cu moartea, în care n-am mai auzit telefon, alarmă, sms-uri, părinţi, nimic pe sfânta lume! M-am trezit cu vreo zece minute înainte să învie Ăl’ de sus (recte pot să mă laud că înviarăm deodată?). Clar, evenimentul trebuia stropit cu alcoale neortodoxe, aşa că o urmat vreo trei zile de dezmăţ. Nu ştiu cum s-o succedat stările de veghe şi somn, nu ştiu când dormeam şi când existam târându-mă iar înapoi spre dezmăţuri bahice, însă certe îs următoarele învăţăminte.

Concluzii, seria 2:

  • Craiovenii de la Medicină îs awesome. Citez: “Ooh, ce scaune faine aveţi în Mureş! La noi, în Craiova, toate-s din lemn…” sau “Wow, aveţi baie! La noi, în Craiova, oriunde păşeşti e tot o budă”. Pentru că nimic nu e mai sexy decât autoironia. Nimic, nimic, nimic! :))
  • După mişcările de Michael Jackson, pretinul nost’ Mihai o comis-o din nou. Dar o fost atât de tare, încât merită post separat. :))
  • Octav îi tăt mama răniţilor şi bunul samaritean. Care cum ajunge beat mort e condus de către ortopedul nostru mişto afară din Office şi cărat prieteneşte până la un taxi.
  • Sânii asimetrici îs la mare căutare.
  • Tequila şi vodca nu ştiu să fie pretini adevăraţi! Iartă-mă, Jack, că te-am înşelat. Nu au însemnat nimic, jur!
  • Când românii închid cârciuma că-i Paşte, e mereu deschis la unguri. Una dintre frumuseţile Târgu-Mureşului. ;)
  • Crini, Runia, Buburuza şi Cristi îs oamenii alături de care-aş merge până la capătul pământului. Vă iubesc, mă!

Şi acum, la încheiere, să revenim de unde-am pornit. Ştiţi de ce excursia până la Mediaş s-o numit Latcho Drom? Unu la mână, pentru că-n ţigăneşte înseamnă un fel de drum bun, călătorie faină sau aşa ceva, iar doi – pentru că io şi Diana l-am trollat pe şoferul Ionuţ punând numai balcanisme, ţigănisme şi alte chestii dănţuibile pe CD-ul făcut pentru maşină.

Altfel, noi suntem trei rockeri perfect sobri şi integri, cum demonstrează şi filmuleţul de mai jos: undeva pe A1, între 6 şi 7 dimineaţa, în ajun de Paşte…

RSS 2.0 | Trackback | Comment

6 Responses to “Latcho Drom – life as a cross-country madness”


  1. -imi place ca tii harta spre nord, ca baietii :D
    -salcie de aia indecis dansatoare vreau si eu
    -ai prins o perioada foarte buna pentru drumul asta, pe dealu negru & co., mult verde crud & foame de nou :)
    -Sânii asimetrici îs din cauza ca ala de pe inima e mai mare si nu intotdeauna mai indraznet
    -cand vin din ‘concedii’ facute in sud, imi mai iau un scurt concediu acsa, sa ma umplu de linistea aia fara zgomot de fond :)
    -tare asta cu pastile noatre – pastile ungurilor! noi le zicem pastile sasilor si le tinem pe amandoua dupa cum ne vine :D


  2. Da știu că v-ați mișcat!
    Bietul șofer! :D


  3. Miju

    – Ce? :))
    – Încă de salcie dansatoare n-am auzit, da’ reţin expresia.
    – Da, o fo’ tare fain, într-adevăr, da’ pun pariu că toamna-i şi mai mişto.
    – Alt admirator de sâni asimetrici? :)) Ar trebui să vă faceţi un ONG.
    – Cred că orice om sănătos (sau care aspiră la sănătate) ar trebui să facă astfel.
    – LOL, eşti din Sibiu sau apropiere, nu? :))

    SLVC, Ionuţ ne iubeşte aşa cum suntem. :D

  4. HamsterCuProbleme

    Oare nu toti sânii sunt asimetrici? :)


  5. o harta adevarata tot dintr-una de mina se trage …


  6. HamsterCuProbleme, nu-i specialitatea mea, n-am cum să mă pronunţ. :D

    Rata, ai dreptate. Huo hărţilor aşa cum le ştim azi, huo, nu sunteţi trv!

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>