6 thoughts on “OST Fest 2012 o fost tot un fel de Peninsula, numa’ altfel (I)

  1. si eu am ajuns la aceiash ocluzie. n o sa mi fac prieteni in bucuresti ever.
    ia ma de manuta si hai sa formam ‘grupul celor triste despre oamenii din bucuresti’.
    fo’ real.

  2. Mie intotdeauna mi-o placut calitatea asta la tine: sa vezi frumosul, cool-ul si misto-ul la persoane. Stii ca io-s mai sceptica si mai critica…Cred ca ai nevoie de o portie de Mirgu-Turesh, hai acas’ cand poti :)

  3. Tu patesti cu bucurestenii cum am patit-o eu cu ardelenii, cand am venit in Tg. Mures; erau draguti, zambitori, dar se tineau la distanta, ca fata de un strain. E reticenta normala oarecum fata de “auslenderi”. O sa se remedieze si asta, o sa vezi. :)

  4. Reticenţă, reticenţă, da’ până când?! Că deja o trecut doi ani de când îs aici şi stau pe loc. Praştia mâne-sii de treabă, tre’ să mă readuc pe calea cea bună şi să mai văd şi părţile naşpa din oameni, că acolo-s, urlă la mine. :D

    Viuuuuuu Runie, viu numa’, stai o ţârucă, am nilşte festivaluri şi treburi de rezolvat. :))

    Bogdan, HELL NO.

    Demo, tu, mailu’ meu îţi stă la dispoziţie dacă te-ncumeţi. Srsly.

  5. Pingback: O poveste de pe tărâmul festivalurilor nesfârşite, cu un sârb şi-o blondă | Fascination Street

Leave a Reply

Your email address will not be published.