Nimic nu-i mai fain la Peninsula decât oamenii. Am zis-o şi-o să mai zic: nu ştiu dacă ardelenii-s în general molcomi şi devin nărăvaşi când le pui o muzichie live, nu ştiu dacă-i din cauză că pe-aici nu prea îs aşe multe concerte ca în Bucureşti şi nimeni n-o ajuns la suprasaturaţie, da’ oamenii de la Peninsula-s demenţi, sălbatici, zurlii, scăpaţi în cap.
Ştiu că v-am mai zis asta, v-o repet ca să ştiţi di ce-mi place aşa mult festivalu’ ăsta. Bine, mai îi şi factoru’ subiectiv în tătă povestea asta: prekinii mei, ăia pe care nu-i văd cu lunile pen’ că îi lung drumu’ dintre Bucureşti şi Târgu-Mureş. Da’ şi când ne-ntâlnim îi prăpăd.
Să-l luăm de exemplu pe Hegheş. Cel puţin o dată pe an, îl pun să-mi povestească aşa cum numai el ştie – căci e un narator cu mare aplomb şi limbaj foarte colorat – povestea cu ouăle la ibric. Care îi atâta de tare şi ne face să râdem de fiecare dată cu lacrimi, încât nu pot să n-o scriu şi aici, nu pot!!
Noah, vine un coleg de-al supranumitului om fain la birou, cu cearcăne kilometrice.
– Ioi, atâta-s de obosât…
– Da’ ce-ai făcut, mă, tătă noaptea?
– Am fiert ouă.
– …?
– Da mă, am luat două cofraje de la Real şi am stat să le fierb.
– Da’ di ce dumnezo ţi-ai luat atâtea ouă? Ce faci cu ele, mă omule? Şi di ce le-ai fiert pe tăte?
– Apăi că erau la reducere… şi mai aveau două zile până expirau.
– Şi totuşi, di ce ţi-o luat tătă noaptea, noah?
– Apăi c-o fo’ multe, mă, şi numa’ câte două intrau în ibric!
=)) True story, I shit you not. Numa’ că Hegheş o zice mai fain, ca-ntotdeauna. :)) Da’ credeaţi că ăsta-i deznodământul?
– Ce-ai făcut, mă, ai fiert tătă noaptea oo în ibric?! Da’ nu ţi-o trecut prin cap să le pui într-o oală mai mare?
– … Iooooooooi, da, mă, ai dreptate!
Inutil să mai precizez că eram pe sub masă toţi la Peninsula când am auzit din nou aproapebancul ăsta. Şi da, pe lângă asta, am văzut şi ceva concerte, de care fireşte că n-am timp să vă scriu, căci tre’ s-ajung la dragii mei unguri ţâgani Besh O Drom, acuma, de la şepte. :D