Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Cum se mai angajează omini în ziua de azi

Vine un moment în viaţa oricărui om în care tre’ să angajeze, să recomande, să pună o pilă, să bată apropouri despre… mă rog, ştiţi voi mai bine ca mine cum funcţionează ăstea, că io-s la începuturile drumului sinuos de 40 de ani în câmpu’ muncii şi n-am fost nevoită să fac asta decât o dată.

O singură dată.

Termen de o lună să găsesc pe cineva.

Şi, ca de obicei când se iveşte o problemă pe care o poţi întâlni doar într-un anumit punct al vieţii, mintea lu’ Roxa a străbătut din nou arhicunoscutul set de idei, în ordinea lor neschimbată:

1. Când s-o-ntâmplat asta?
2. Să-mi fi zis cineva anu’ trecut pe vremea asta…
3. De ce io?
4. Îs bătrână. :(
5. Pe cine?

Primele 4 le-am gândit când am terminat liceul, am început facultatea, am terminat facultatea, m-am mutat, am început să lucrez, am luat primul salariu, am primit prima mărire de salariu, am schimbat locul de muncă – mdeh, ştiţi voi, toate chestiile ălea pe care ajungi să le faci şi te miri, că nu erai pregătit. Iar io nu-s pregătită niciodată de nimic. Bun, rău, nu contează, drama trecerii timpului îi întotdeauna mai mare.

Punctul 5, într-adevăr, diferă în funcţie de situaţiune.

Aşadar, pe cine? Stau, răsfoiesc mental printre prekini, picată pe gânduri; care ar fi buni, oare, pentru job? Vreo 2-3, da-s hăt departe, în Murăş, doar nu s-or strămuta la Bucale precum subsemnata pentru doo parale-n plus! Să cer CV-uri, să chem la interviuri? Interacţiune umană PROGRAMATĂ DE MINE, doamne feri, piei satană, huo! Altceva? Să-mi pun busuioc sub pernă să visez alesul? Nu, că-s sigură că Gerard Butler nu vrea să lucreze cu mine. Am io aşa un feeling…

Mbine, zic, e complicat, deci mă gândesc mai încolo. Nu aşa face toată lumea cu lucrurile importante cărora nu le găseşte soluţie? Nu? Dammit.

Toate astea se-ntâmplau pe la-nceputul verii. Trece vremea, vin festivalurile, nu mă mai gândesc la problemă şi, dacă nu mă mai gândesc, nici problema nu mai pare atât de pregnantă şi apăsătoare.

Vine şi Rock the City, pe care în afară de momentele de maxim interes, l-am petrecut pe lângă cortul de presă. Nu c-aş fi cunoscut sau aş fi vrut să cunosc pe cineva, dar spre deosebire de tot restul necunoscuţilor de la festival, ăştia erau necunoscuţi pe care-i aveam ca prekini pe Facebook.

Nah, şi la Machine Head apare în peisagiu un flăcău înalt, cu plete, gene lungi şi frumos răsucite. Cum mie slabe şanse să-mi scape aşa ceva, îl iau rapid la vizor şi, probabil datorită privirilor mele insistente, ajungem să schimbăm vreo două vorbe despre trupa care presta pe scenă. A doua zi deja ne ştiam şi-am apucat să discutăm mai pe-ndelete. Scria pentru un site, citea, ştia să lege doo propoziţii, zâmbea frumos, avea umor, iar mie mi-o licărit insinuant becu’ de deasupra căpăţânii: EL E! He’s the one, the chosen one! Acum tot ce mai lipsea era să ştie şi el asta. Să-i spun, deci. Dar stai, cum îi propui cuiva să lucreze cu tine? Of, când s-o-ntâmplat asta? Să-mi fi zis cineva anu’ trecut pe vremea asta… yadda yadda, drama de la punctele 1-4 din nou.

Just do it. But do it Roxa-style! Aşa că, fără să mai stau mult pe gânduri, adopt o grimasă doar atât de perversă încât să se întrezărească, totuşi, că vorbesc serios, şi grăiesc următoarele:

– Ştii… am nevoie de un sclav. Neapărat bărbat, nu-mi plac femeile, m-am săturat de femei, femeile-s naşpa. Un sclav mascul vreau.

Aşa l-am angajat pe Vali, fără de care redacţia ar fi acum mai pustie… şi mai săracă în masculi sclavi. :)) Doară ce, chiar credeaţi că poate refuza cineva asemenea propunere? :D

RSS 2.0 | Trackback | Comment

5 Responses to “Cum se mai angajează omini în ziua de azi”


  1. aoleooooooo… VALI! TAI-O MANCAND PAMANTUL ACUM PANA NU E PREA TARZIU!!!… VRAJITOAREA ASTA O SA-TI MANCE SUFLETU’ BAHH!!!! :D

    *ps: roxa…cu placere pentru reclama :P ^_^


  2. Ia uite frate, ce noroc au unii :)) tac, pac si gata angajarea… sa fii la locul potrivit, in momentul potrivit, super! Norocos baiatul asta, Vali, n-am ce zice :)


  3. Bogdan, o să mă prefac că n-am citit asta. Şi sireacu’ Vali deja o aflat, it’s all true. :D

    Ring de dans, nici nu ştia că s-o vârât în gura lupului. Pe bani, dar nu mai puţin mâncat îi. :))


  4. :)))) bine bre :))))

    ureaza-i bafta lui vali…. o sa aiba nevoie :p


  5. […] Mă Vali, tot vreau s-ascult piesa aia de la Foo Fighters! – Care? întreabă sclavul meu. – Aia mă, cum îi zice… Kung Fu […]

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>