Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Un ou pe scenă!

Toamna asta, la legendarul concert de 15 ani de Kumm, am făcut o trăsnaie. Ca de-obicei. De data asta nu le-am mai mutat luminile din loc celor de la byron după o împleticeală de picioare, ca la unul dintre concertele Impromptu de la Clubul Ţăranului, nici n-am mai vărsat o grămadă de bere pe pedala chitaristului Alternosfera (făceam câte-un mini-infarct de fiecare dată când punea piciorul pe ea în băltoacă, rugându-mă la toţi zeii pe care-i contest să nu se curenteze), dar am un vag feeling că tot o să râdeţi.

(E momentul ăla al anului în care toată lumea scrie posturi cu bilanţuri… Aici e simplu: o fost un an prost, deci să revenim la lucruri mai vesele.)

Mdeci. La concertu’ ăsta fain o cântat în deschidere byron. Fireşte, stăteam în faţă ca o floare, zâmbind cu inimioare-n loc de ochi la dom’ chitarist, o zeitate când are electrica pe mână.

Toate bune şi frumoase până-n momentu-n care zăresc un ou pe scenă! Ce dracu’? Acuma ziceţi şi voi, ce, în numele galinaceelor, putea să caute un ou pe scenă?

De-obicei, în scenarii d-astea rupte din twilight zone, e bine să taci şi să-ţi vezi de treabă (sfat prietenesc pe viitor).

Dar nuuu…

Io încep să m-agit. Îi strig lu’ Dan Byron, vocalu’: “Vezi, mă, să NU CALCI OUL!”. Da’ căcat, cin’ să te-audă? Dan se agita pe scenă, reuşind cumva să-l ocolească mereu la milimetru, deşi era fix între picioarele-i. Wtf, nimeni nu pare să observe că este UN OU PE SCENĂ?!

Deja mă treceau transpiraţiile, gândindu-mă la sentimentele rănite ale artiştilor când l-or vedea. Care-ai aruncat dom’le cu ouă stricate? Înţelegeam vechea râcă dintre Kumm şi byron, da’ parcă totuşi fanii erau comuni, nu? Gata, la mine-n cap înmugureau glorioase teorii ale conspiraţiilor în muzica autohtonă. It’s a trap, it’s a trap!

Stau, mă gândesc.

Noah, apăi dacă-l calcă cineva e nasol, se năclăieşte naibii scena, pedalele, foaia cu setlistu’. Săritoare cum îs, îi dau un ghiont tipei de lângă mine:

– Ce face oul ăla pe scenă?

Bănuiesc c-aţi priceput până acum că tipa habar n-avea cine sunt şi ce vreau de la ea. Săraca se uită întâi la ou, apoi la mine, ridică din umeri şi se distrează mai departe. Fireşte, ignoră-mă, doar de ce n-ar face un ou parte din decor? Concertul următor va fi direct cu găini? Cel de după cu friptură? Moby, tu eşti?

Dafuq is wrong with you people, gândesc, e atât de în virtutea inerţiei să existe un ou pe scenă?! Confuză, m-afund mai adânc: pun mâna pe telefon şi-i trimit mesaj Clarei, sunetista byron, care era la butoane, în spate.

“Tu, se-aude bine din faţă, da’ este un ou pe scenă”. Nici Clara nu răspunde, da’ dacă-i zic ceva de ouă, râde de mine şi acum.

Într-un final, ajunge înapoi în faţa scenei colega cu care venisem. Nu mă pot abţine, îi expun problema mea arzătoare. Mă priveşte bănuitoare, cercetează din ochi oul, apoi începe să râdă.

– 8-| Roxa, e zornăitoare de-aia de percuţie, cu care cânţi, nu ou!

Nu, deci nu. Oroarea, ruşinea… Cu câţi oameni am apucat să vorbesc despre asta? Oh, heeell no… Voiam să dispar, să mă neantizez, să îmi forwardez viaţa. Cred că nimeni, niciodată, n-a mai empatizat atât de mult cu un struţ ca mine în seara aia.

Ulterior, am aflat că oul se numeşte shaker şi chiar e un instrument de percuţie suficient de important încât anumiţi useri de pe YouTube să-i dedice tutoriale. Fuck my life.

Ce să mai, aştept chitare-n formă de brânză şi trompete care scuipă lapte. Măcar aşa rezolvăm o cină decentă la concerte de-acum înainte… Alimente cântăcioase, dar să ştim şi noi.

(Şi apropo de instrumente muzicale neidentificate, dau un premiu surpriză oricui îmi zice exact cum se numeşte năstruşnicia suflătoare din clipul ăsta, minutul 32:32 – da’ pe bune, uitaţi-vă la tot concertul, merită! Pe mine mai departe de clarinet /taragot electronic manele-maker nu m-o dus capu’. Nici pretenii mei muzicieni nu pricep ce-i cu OZNu’. Mulţam.)

RSS 2.0 | Trackback | Comment

10 Responses to “Un ou pe scenă!”



  1. Măcar am nimerit partea cu electronic. :)) Ce răspuns incredibil de prompt! Încă mă mir. Wind controller… foarte fain. Mersi! :D


  2. ca intre bloggeri, ne mai ajutam si noi, daca tot vine sfarsitul lumii/lunii, care s-o nimeri primul:).


  3. No… te-or auzit cei de la byron. Te-au sharuit şi pe facebook ;) Am râs copios azi dimineaţă când ţi-am citit articolul. Am fost şi eu sâmbătă la concert byron da n-am văzut niciun ou, deşi am stat lipită de scenă :(


  4. Florentin, vorba aia, măcar n-oi muri proastă. :)) Mulţam fain înc-o dată, dacă supravieţuim cataclismului fac cinste c-o bere, ceva, orice-o fi prin bunker.

    bloodie, thulai doamne, am văzut şi io, iară-s celebră pentru toate motivele greşite. O să fiu fata cu ou’. Egg girl. Egg-o-maniac. Fml. Poate era direct puiu’ de găină şi nu l-ai văzut că nu ştiai după ce să te uiţi.

  5. kekee

    Că tot veni vorba de instrumente necunoscute.
    Gugăleşte după : hang
    ;)


  6. biiineeee, astept berea aia apocaliptica sau mai bine zis apocalyptica:, ca tot e finnish (finiș) band


  7. Am fost la un spectacol de percutie unde am vazut ce muzica interesanta poate sa iasa cu tobe africane, tuburi muzicale, shakere si body percussion. :)
    Sarbatori Fericite si un An Nou plin de bucurii, sanatate si impliniri!


  8. Kekee, mamă, ăla CHIAR că e OZN. :)) Ah, alt instrument ciudat al cărui nume l-am învăţat anul ăsta: drâmba.

    Florentin :)) Măcar am scăpat de finiş, tre’ să ne vedem la ocazii mai comune, ca de exemplu Crăciunul.


  9. …ocazii mai comune, dar si orasenesti:). Bine, bem de Craciun, daca nu a fost de sfarsitul lumii. Cine spune ca nu se intampla minuni de Craciun?

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>