Căldură mare, mon pere…

Îmi prieşte statul acasă. Am citit zilele ăstea mai mult decât în tot anu’ la un loc, în ritmu’ ăla dement din facultate, cu dureri de spate şi coate amorţite, până pe la 5-6 dimineaţa. O-ncântare. :X

Dimineaţa însă sufăr, că soarele bate aici fix pe mine, geamu’ fiind larg deschis şi uşa-nchisă, din motiv de papagal liber prin casă. Că dormeam pe pat sau pe bitum încins de arşiţa din iulie, cam totuna… bine, minus Dorel care ar râde de mine, ce noroc că stau la etajul 3. DEŞI! Într-o dimineaţă din facultate, am deschis geamul şi cineva m-a salutat, de mi s-a resetat pe loc creierul. Ai dreq alpinişti utilitari…

Anyhoo, ideea e că de-o săptămână adorm la 5 şi mă trezesc la 9 bob de apă, respirând de parc-aş fi făcut concurs de rezistat sub apă cu fo’ pălămidă-de-baltă şi tocmai m-aş fi întors învinsă la suprafaţă.

Într-una dintre dimineţile ăstea glorioase, cu ochii împăiănjeniţi de somn şi buimacă precum un creştin a doua zi după cel mai mare party al anului pentru dânsul, şi anume slujba de-nviere, m-am târât până-n dormitorul alor mei să le zic ‘neaţa.

Am nimerit în timpul unui buletin meteo, d-ăla cu temperaturi neobişnuit de mari pentru această perioadă a anului.

– Când eram noi copii, face muma către taică-mio, 32 de grade erau maximele, prin iulie-august…
– Adică amu’ 50 de ani, îi dă şah-mat tata.

Muma o rămas 2-3 secunde cu gura căscată, apoi dă-i şi râzi, c-aşa-i sănătos să-ţi începi ziua! Io, ca un copil bun şi recunoscător ce mi-s, am vrut să-i îmbunez, să-i laud că n-au riduri şi păr sur, că totuşi îs mai aproape de 50 de ani decât de 60…

– Juma’ de secol de-atunci! o fost tot ce mi-o ieşit pe gură. :|

La care tata îmi aruncă o privire şireată, fals superioară:

– Ce vorbeşti! Dacă vreau, şi amu’ mă duc la disco!

Vă reamintesc că eram trează de 2 minute şi mai mult moartă decât vie, aşa că ce-a urmat in secundele următoare nu poate fi descris decât prin gif-u’ ăsta:

Şi după asemenea priviri pline de suspiciune, ce era să mai şi zică al meu tată?

– …La discopatie.

2 thoughts on “Căldură mare, mon pere…

  1. Mi-era dor să-ți văd poneii ! :)) Mi-am adus aminte când într-o noapte, (trebuia să edităm poze) tu te uitai la My little pony și eu mă uitam la Dexter. Ce vremuri, Roxo, ce vremuri ! :( i guess i miss you..

Leave a Reply to Roxa Cancel reply

Your email address will not be published.