Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

With my toes on the edge it’s such a lovely view

… the edge of madness, that is. Madness de-aia de bine. Îl văd pe Josh Homme! Bonus, mai aud şi ce cântă!

Lyon, 12 noiembrie, Queens of the Stone Age. Status: avem bilete! :D Nici nu ştiţi ce ţopăială am încins azi prin casă, asta după ce-ntâi mi-o dat lacrimile când m-o sunat Alexandra, a cărei mână şade-n mândra poză.

(a se citi cu voce de câştigător al vreunul premiu) Vreau pe această cale să le mulţumesc organizatorilor de concerte care n-au adus nimic de doamne-ajută în ţară anul ăsta. Fără voi n-aş fi reuşit niciodată. Şi lăsând sarcasmul la o parte, Alexandrei, care o avut o mică criză de fericire când s-o văzut cu biletele-n mână. Vânzătoarea n-o prea înţeles nimica din dansul bucuriei.

Dar înţeleg io. Şi Josh. Uite, Josh approves. :D

Franţa, I’m coooooming! Omlette du fromage?

RSS 2.0 | Trackback | Comment

4 Responses to “With my toes on the edge it’s such a lovely view”

  1. pavel

    I’m happy for you… *grumble, grumble* …


  2. You’d better be *poke* Still not late to join me. :)

  3. Teo

    Rox, daca vi in Franta musai trebe sa gusti si altceva in afara de omlette du fromage! Ca no. :)


  4. Dacă mai vin, că nu mi se-arată. Şi nu asta ziceam cu expresia aia. :D

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>