Doncha wish you had a friend like me?

Eu vara hibernez, sunt opusul lui Connect-R. Zilele ăstea citesc febril şi-s scoasă din ecuaţie. Cred că mi-a mai rămas să încerc doar poziţia citit-în-cap, restul le-am probat pe toate cu mai mult sau mai puţin succes. Mă mai ocup şi de ceva despre care am decretat astăzi că mi-a rămas singura sursă constantă şi serioasă de râsete. Paradoxal. Vă zic despre cu altă ocazie. A, şi am dat iama serios în reddit.

Apropo de nimica, am plasă la geam. Îi cea mai tare invenţie prin Târgu-Mureş de la limba maghiară-ncoace. Dar ştie cineva câtă bătaie de cap îi să pui una la etaju’ 3? Nici io nu ştiu, că am închis ochii şi-am încercat să nu mă gândesc la faptul că cineva stă cu picioarele pe pervaz numa’ ca să pot io citi compulsiv fără să mă mănânce gândacii lui Kafka şi alte orătănii zburătoare.

Pe canalele de comunicare-s nonstop din cauză de telefon care nu se ştie deloga de pe Facebook chat dacă are sursă de net (şi are mereu). Asta nu-nseamnă că răspund 24/7, dar asta nu-i împiedică pe oameni să-mi scrie la ora 6 dimineaţa, când până şi io am adormit cu cartea pe bornău şi veioza aprinsă. Câteodată mă mai trezesc şi le mai răspund insomniacilor de serviciu. Ultimele două dialoguri au fost cam aşa:

el (cititor feroce şi nocturn, ca şi mine): mă doare capul.
eu: din cauza cititului. ţi s-a mărit creierul şi creează presiune intracraniană. opreşte-te!

&

ea: Roxa, vreau să mă vopsesc roz. ce zici? cum crezi că mi-ar sta?
eu: ca pula. numa’ aia mai îi roz în vârf.

Nu-i aşa că vreţi şi voi prieteni ca mine, pe care să-i sâcâiţi pe Facebook la ore imposibile? Nu? Mbine…

2 thoughts on “Doncha wish you had a friend like me?

Leave a Reply

Your email address will not be published.