My kind of fun

Se pare că a fost suficient să mă plâng pe Twitter că am un reader’s block ca să-mi treacă (ia să-ncep să mă plâng io de mai multe lucruri, ce atâta haz). Aşa se face c-am ajuns ieri în pat cu Life of Pi, să mă pun un pic la curent cu beletristica la modă.

Paranteză: când apăruse filmul şi era pe val, făceam mişto de toată lumea care pronunţa Life of [Pee] în loc de [Pai]; acum văd că numele e de fapt prescurtarea de la franţuzescul Piscine, deci ei aveau dreptate, nu eu, fuck my life. Închidem paranteza.

Am citit cam o treime din ea şi-mi place multişor. Bine-nţeles, m-am oprit la un pasaj crezând c-o să crăp de râs şi jumătate de oră n-am mai putut continua, eram all uhuhuuhahahahihiimwhehehehohoho, cât de fain! Acum cât e de evident că o să ard în iad pentru asta, având în vedere că fragmenţelul e de fapt o parabolă care încearcă să descrie foarte simplist povestea de bază a creştinismului? Tre’ să râdeţi şi voi, c-am auzit că-n iad este mult whisky, deci luaţi-o ca pe-o invitaţie la beute.

Revenind. E despre cum vede Pi, un hindus încă la vârsta pubertăţii – deci, practic, copil – miezul creştinismului. Face o analogie foarte la-ndemână pentru el, având în vedere că tatăl său e proprietarul unei grădini zoologice. Noah, citiţi şi râdeţi, că io am deja febră musculară la burtă:

Primul lucru pe care l-am simţit a fost neîncrederea. Cum? Omenirea păcătuieşte, dar Fiul lui Dumnezeu plăteşte pentru ea? Am încercat să mi-l imaginez pe tata spunându-mi:

– Piscine, un leu s-a strecurat în ocolul lamelor astăzi şi a ucis două lame. Ieri altul a ucis un căprior negru. Săptămâna trecută doi lei au mâncat o cămilă. Cu o săptămână înainte a fost rândul berzelor pestriţe şi al stârcilor cenuşii. Şi cum putem şti cu siguranţă cine ne-a săltat agutiul auriu? Situaţia a devenit de nesuportat. Ceva trebuie făcut. M-am hotărât că singurul fel de a-i face pe lei să plătească pentru păcatele lor este să li te dau pe tine ca hrană.

– Da, tată, este cel mai drept şi logic lucru de făcut. Lasă-mă doar să mă spăl puţin.

– Aleluia, fiule.

– Aleluia, tată.

No hell ride has ever been this funny.

4 thoughts on “My kind of fun

  1. …da’ oare lamele, căpriorul, cămila, berzele şi stârcii s-or fi “spălat puţin” înainte? O fi vreo chestie legată de “leave a beautiful corpse”, mai ştii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *