La medic cu animalu’

Pfoai, dor mi-o fost să mă plimb prin zona cu facultăţi şi cămine studenţeşti a oraşului! Plin de bărboşenii şi pletoşenii cu chitări în spinare – cam fresh meat ei aşa, da’ o-ncântare numa’ bună de clătit ochii. M-aş fi mulţumit cu atâta, da’ viaţa plusează: şi veterinaru’, şi medicu’ de la laboratorul veterinar experimental de lângă UMF s-or nimerit a fi doi unguri de-ăia brici, între 30 şi 40 de ani, cu bărbuţe perfect tunse şi voci baritonale… deci da, bunăciuni.

L-am dus deci azi pe Ghiţă la o nouă consultaţie şi o radiografie. O durat 30 de minute până a adormit zburătoarea captivă sub masca de gaz, fiindcă vezi-doamne stătea incomod dacă nu-i era şi coada înăuntru. 8-| Şi stai, şi stai, şi aşteaptă, şi medicu’ zicea că n-o mai văzut atâta energie într-un dop de pene, că mai degrabă adormim noi primii până adoarme el. Când în sfârşit moţăia, fugi repede cu el sub aparat pentru radiografie şi ţine-i aripile depărtate. Da’ de unde… cum o prins o gură de aer proaspăt, cum o-nceput să scâncească de se cutremura UMF-u’ zici că eram la Galaţi – şi se zbate, şi mă muşcă, şi se răsuceşte, chiar dacă taică-mio îi ţine un săculeţ de tifon pe cap să fie noapte. Care taică-mio, milos până-n măduvă, era incredibil de mushy-gushy şi îl alinta fără jenă cu “puiul lui tata”, “mâncu-ţi cioculeţul tău”, “pui scump”, de-mi venea să mă disculp în faţa medicului ăluia masculin şi emanând testosteron prin toţi porii, zicându-i că “ştiţi, io-s de fapt înfiată”.

Pana mea (pe bune, zburau şi fo’ două pene prin jur, aşa, de atmosferă).

Radiografia o ieşit un fail pen’ că s-o mişcat, în schimb degetele mele de pe aripile lui erau ok pă film, iar io făceam glume proaste de genul “ce ziceţi dom’ doctor, mă paşte artrita?”, să mai detensionez atmosfera. În fine, ce mai, trei oameni în cap pentru 20 de centimetri de pene. Mă rog, repetăm operaţiunea de vreo câteva ori şi trei radiografii mai târziu iese una mai de doamne-ajută, care ne spune că n-are probleme cu osu’, deci tot chinul a fost relativ degeaba. Bun aşa.

În drum spre taxi, taică-mio se-ntâlneşte cu un nene. În cele câteva fracţiuni de secundă cât durează să-şi dea mâna, mă gândesc ce prieteni bătrâni are taică-mio şi am revelaţia că oh shit, şi taică-mio e bătrân! Apucasem să fac fo’ doi paşi înaintea lor şi ţineam colivia cumva în faţă, aşa că nenea respectiv n-avea cum s-o vadă de mine (mă ştiţi, din profil sunt invizibilă).

– Ce mai faci?
– Bine, uite, la medic cu animalu’! răspunde taică-mio.

Lu’ nenea îi alunecă privirea stânjenită pe mine şi-i cam îngheaţă surâsul ştirb. Nu ştie ce să creadă. Io mă prind că n-a văzut colivia şi profit, făcându-i un semn total necuviincios din sprâncene, ca o animală ce mi-s.

Sunt sigură că bietul om a ajuns acasă cam perplex, iar unghiul din care priveşte el povestea asta îl fixează tot pe taică-mio îmbătrânit, da’ pe deasupra şi diliu, o viitoare adăugire preţioasă la grecu’. :))

Şi încă nu s-o terminat ziua!

4 thoughts on “La medic cu animalu’

  1. Roxxaaaa, am scos cafea si pe nas si pe gura la faza cu artrita, noroc ca eram cocosat in spatele monitorului si nu m-a vazut nimeni :D Sper sa se faca bine Ghita. Mi-a adus aminte cand am strecurat-o pe Ghizi, fosta mea mitza, in Dora medicals intr-un rucsac sa-i faca radiografie un prieten care lucra acolo si a mieunat una scurt fix cand treceam pe langa receptie, de am incremenit si eu si tanti receptionista cateva secunde ca-n filmele cu prosti. Ii tin pumnii zburatoarei!

  2. :)) Trebuia să mai miauni o dată, să se convingă tanti că nu e nimic dubios… cu rucsacu’, cel puţin. Mulţam de-urare, şi io-i ţin pumnii, că deocamdată n-am ce altceva să-i fac.

  3. Ești demențială, „animalulo”! :))
    Nu-nțeleg de ce te tot dai pe după leuștean, că-i clar pentru toată lumea că de fapt TU ți-ai făcut radiografie la gheruțe, folosind biata zburătoare drept pretext. Și ai mai și iradiat-o de pomană. Nțț, nțț! :D

Leave a Reply

Your email address will not be published.