Cum îi scrii pe chat cuiva oarecare:
– deschizi fereastra de chat – scrii mesajul – apeşi send.
Versus
Cum îi scrii pe chat cuiva care te atrage:
– îţi pocneşti un deget – juri că dacă mai pocneşti încă două consecutiv îi scrii, dacă nu, nu – mai pocneşte doar un deget – îţi spui că nu crezi în semne şi superstiţii, deci îi scrii oricum – te foieşti în scaun – deschizi fereastra de chat – mângâi cu mouse-ul poza de profil sau avatarul – începi să scrii – te gândeşti că ce scrii e banal şi trebuie reformulat – reformulezi, tot nu sună interesant – te foieşti nervos în scaun – oftezi – scrii încă o dată mesajul – îl priveşti plin de suspiciune – îţi vine să râzi şi să plângi în acelaşi timp – eşti convins că eşti bipolar – deschizi într-un alt tab wikipedia şi citeşti despre bipolar disorder – îţi aminteşti că n-ai mai mâncat demult o îngheţată Polar – te gândeşti ce-or mai face urşii polari din reclamele de Crăciun de la Coca Cola – deschizi iar fereastra de chat – priveşti mesajul şi ţi se pare ridicol – ştergi mesajul – te freci exasperat la tâmple – verifici dacă a apărut cel mai recent episod din Grey’s Anatomy – te uiţi la episod şi amâni restul – deschizi iar fereastra de chat mustind de inspiraţie – priveşti contemplativ pe geam – îţi aminteşti că încă nu a nins serios – eşti convins că dacă ningea serios, ar fi fost mai uşor să găseşti subiect de conversaţie – scrii din nou mesajul – te învăluie un pesimism atroce – priveşti iar poza de profil – te gândeşti ce rost au toate, când nimeni aşa frumos şi deştept n-ar putea vrea pe cineva ca tine – ajungi la concluzia că nici viaţa n-are sens, aşa că de ce să te mai deranjezi? – uimitor, dar te simţi uşurat – închizi fereastra de chat – eşti fericit – deschizi o carte şi citeşti lipsit de griji o jumătate de oră – găseşti o idee care te duce cu gândul că, totuşi, dacă ai deschide fereastra de chat şi ai zice două vorbe, poate… – te dai cu capul de carte, sau cu cartea de cap – revii la laptop – cauţi un gifuleţ potrivit pentru situaţie –
– deschizi fereastra de chat – scrii mesajul – te gândeşti că n-ai nimic de pierdut – apeşi send – te panichezi că ce naiba ai făcut – te ridici şi-ncepi să te-nvârţi în cerc – pândeşti cu coada ochiului dacă primeşti răspuns – trece un minut – cuvinte ca “e doar pierderea lui/ei” îţi vâjâie prin minţi – îţi juri că nu mai scrii nimic nimănui niciodată – închizi laptopul şi adormi bosumflat, dar cu speranţa vie – a doua zi găseşti un răspuns – se umflă ficaţii-n tine – te întrebi care e termenul medical pentru aia – gugăleşti şi găseşti “hepatomegalie” – te gândeşti că nu ar fi ok să răspunzi chiar la prima oră, nedorind să pari disperat – o iei de la capăt.
asa-i Roxa…….. n-a nins destul!
…păi dacă nu fumezi? Pentru un fumător, chestiunea devine foarte simplă: şezi cu laptop-ul dinainte, fixezi fereastra de chat cu o privire anxioasă. Aprinzi o ţigară. Trei ore mai târziu, pompierii îţi sparg uşa, că de la tine de pe geam iese fum ca de la Copşa Mică. Nu mai apuci să trimiţi nici un mesaj, darămite să-ţi torturezi sinapsele cu nemernice întrebări (răspunde? nu răspunde?) că oricum zaci în spital, în comă tabacică, deci…end of story.
Luke, ştiam că m-aprobi.
Andreeo, you’re painting a nutty picture. I like it! Şi-n acelaşi timp mă bucur că măcar viciul ăsta nu-l am.
Mai în glumă, mai în serios, trebuie să publici chestiile astea într-un volum (sau 3, sau 7). Fanteziile, amărăciunile, ironiile, sarcasmul unei generații. I would totally read all 7(?) books!
Sunt mai puţine decât par. But hey, why the hell not. :))