I Appear Missing

Dacă există o noapte din an în care să simţi până-n măduvă cât eşti de neadaptat social şi mai degrabă acceptat/tolerat prin diverse cercuri decât plăcut sau dorit, atunci asta e, revelionul. Nu contează că ai 923842 nopţi bune pe an, înconjurat de oamenii la care ţii, cu tequila în venă şi salata de boeuf în maţ. Chiar nu contează, atâta timp cât există o noapte special desemnată pentru distracţie, care e asta, “la cumpăna dintre ani”, a se citi dintre o perioadă de timp delimitată de om, care să îl ţină ancorat în realitate, şi alta similară. Noaptea de revelion e enervantă pentru că TREBUIE să te distrezi. Nu contează sub ce formă – la cabană trei zile, cu boxele mergând întruna şi urme de vomă prin zăpadă sau în apartamentul cuiva care a tras paiul cel scurt şi s-a pricopsit cu toată gaşca pe cap. Astea nu sunt singurele variante, dar nu-s omul care trebuie să conceapă adevărate criterii de selecţie ca să aleagă, din larga paletă de opţiuni, unde face revelionul, deci ce ştiu eu. Aşa. Iar dacă nu te distrezi, trebuie măcar să ai energia şi tupeul necesare să te lauzi pretins je m’en fiche-ist c-ai dormit, ca şi cum a dormi în noaptea de revelion ar fi o virtute şi te-ar ridica peste nivelul plebei petrecăreţe. 8-|

Enervant. Obositor. Lehamite de oameni şi de mine. Şi totuşi, 2013 a fost un an chiar bun, în care m-am enervat rar, am suferit mai puţin decât în media anuală, am citit acceptabil, am iubit şi-am fost iubită. Nu-mi explic cum naiba se-ncheie între patru pereţi, cu o răceală, eu zgribulită şi refuzând să mă spăl pe cap. Cum îi ziceam lui Cristi acum câteva zile, “such is life… nu toate, doar ale noastre.”

După mine, I Appear Missing e cea mai bună piesă din 2013, de pe …Like Clockwork, cel mai răvăşitor album din anul ăsta pe ducă. Am descoperit în povestea lui o profunzime pe care n-aş fi ghicit-o niciodată la o trupă atât de cool şi rock’n’roll ca Queens of the Stone Age.

Piesa asta e despre cum e să mori şi să treci dincolo, sperând să-i fie cuiva dor de tine. Un bilet de adio. O poveste întunecată şi tragică, pe care însă chitarele delicioase de la sfârşit o încheie tonic şi optimist, semn că un şoc de natură electrică te poate readuce oricând la viaţă.

Dancing on wire, both ends are on fire

Ne mai jucăm aşa şi în 2014.

7 thoughts on “I Appear Missing

  1. Could have written it myself…but not that good :P
    Ca de obicei, dupa an plin de petreceri, iesiri la film, prezentari, congrese, whatever… de revelion dispar toti ca iepurii..asta e! Noi sa fim sanatosi :)
    Un an nou mai bun iti doresc si la miezul noptii o sa ciocnesc un pahar de sampanie si pt tine..cheers! and keep writing the way you’re writing..it’s awesome ;)

  2. Mulţam tare fain, îmi cade bine s-aud asta. :) Un an nou mai fain şi fără iepuri împrăştiaţi îţi doresc şi eu. ;)) Cheers!

  3. Orice noapte e bună pentru distracţie, aşa că asta “specială” ducă-se-n ambii părinţi. :D

    Here’s for a better year.

  4. Când o să ai copii (minim 2, vb. cântecului), din care minim unul zbuciumat rău de tot, o să ai o revelaţie legat de ce înseamnă revu’. Aceeaşi chestie o păţeam când eram puştan, dar atunci din perspectiva zbuciumatului rău de tot.

    Un an cu bune şi cu rele!!.. Relele doar ca să pricepi cât îs de bune bunele…

  5. Mdeh, deci n-am fost singura care am simțitără așa ceva. Că nu-i mare scofală rebeliunea asta anuală. Că anul care urmează va fi oricum, numai cum ni-l dorim noi nu.
    Eu am stat până la miezul nopții, am văzut jocurile de artificii din centru (de fapt, doar o ceață roșiatică, fiindcă anul ăsta au fost cam fâsâite), apoi m-am uitat vreo trei ore la trupa lui Teo de standup comedy. Măcar „m-am râs” cu lacrimi. Deci, m-am distrat. Spre deosebire de alți ani în care am socializat în draci, dar nu am reușit să mă simt bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.