Driving in my car, feeling like a star

Azi, la muncă, am râs vreo oră, dintre care cel puţin 5 minute cu lacrimi. Ba chiar a trebuit să ies afară şi să iau o gură de aer, că în birou zici că dăduse careva cu gaz ilariant, aşa cu spor hohoteam. Având în vedere că-s cea mai nouă achiziţie, secretara nu ştia dacă râd sau plâng sau ce naiba se-ntâmplă cu mine. Mdeci.

Închidere de revistă. Tehnoredactarea şi corectura cu minţile-n flăcări. Mai vine pe la noi DTP-istul Sexos, cu plete lungi şi creţe, mai mergem noi peste el, explicând, schimbând, finalizând, să iasă deadline-ul. Ahhh, ce dor îmi era de genul ăsta de grabă şi zarvă, chiar dacă-i doar un strop din adrenalina aia care vine la flux continuu în presă!

Am uitat să precizez că DTP-istu’ Sexos îi şi ungur, şi rocker, ceea ce-i întregeşte sexoşenia. :D Iar faptul că îi spune computerului “maşină” nu m-a deranjat niciodată, doar m-a făcut să surâd interior şi să-l găsesc şi mai plin de farmec. Fix de treaba asta îi legată întâmplarea de azi.

Se apropia ora de plecare şi Medana, colega de bureaux, olteancă aprigă şi hotărâtă, aştepta de la Sexos pdf-ul final, să mai arunce un ochi peste el. DTP-istu’ în schimb avea probleme cu calcu’ şi l-a pus pe alt coleg să exporte fişieru-n locu’ lui. Cum tovarăşu’ Murphy e neobosit şi veghează, i se fute şi colegului măgăoaia, chiar dacă acum câteva săptămâni se lăuda că are cel mai bun calc evăr. Aşa că DTP-istu’ Sexos se înfăţişează la noi în birou să ne anunţe că mai durează. Adoptă aerul lui obişnuit, adică doct, serios şi sobru:

– Nu ştiu ce are maşina lui Gyuri! zice, pe un ton de parcă vorbea despre aselenizare şi lucra de fapt la NASA.

La care Medana, spontană:

– Păi nu era cea mai tare din parcare?

Mă uit la ei, amândoi continuă conversaţia cu aceleaşi feţe rezervate, inexpresive, de pluridoctoranzi în fizică cuantică şi inginerie aerospaţială. Chicotesc ce chicotesc, p-ormă cu cât mă gândesc mai mult la răspunsul rostit cu atâta nonşalanţă de Medana, cu atât mă scutură mai tare spasmele de râs, ca să ajung să eşuez într-un râs incontrolabil, adică imaginea pe care v-am povestit-o în primul paragraf.

what my DTP guy thinks I do


what I really do

Cum, deci cum? Cum să fii atât de pe fază şi să dai o replică atât de exagerat de perfectă? :)) Încă râd! Vorba lui Flavius, mai promptă putea fi doar în cazul în care scotea un cric sau o cheie franceză din poşetă şi-i zicea, la fel de serioasă: “Poate ajută”.

2 thoughts on “Driving in my car, feeling like a star

  1. Hehe, câteodată așa se aliniază planetele :) Da’ atâta-i de fain când treci prin câte-o fază de-asta care te face să gândești că ”mă, poate nimic din toate astea nu-i real, te pomenești c-oi fi trăind în ceva sitcom” :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *