Dacă e vară, e sezonul privitului concertelor prin livestreaming şi folosirii tot mai dese a expresiei “mi-aş da ţâţa dreaptă să-i văd live pe Cutărică”. De anul trecut încoace, Cutărică e invariabil Queens of the Stone Age. De o viaţă de om încoace, Cutărică sunt Pearl Jam şi The Cure. Există oameni care nu vor să moară fără să călătorească pe toate continentele, ca să poată spună că au văzut întreaga lume într-o viaţă. Şi apoi suntem noi, veşnicii îndrăgostiţi de muzică, care ne dorim să vedem live cât mai multe trupe, pentru că şi muzica e până la urmă un fel de călătorie în lume, doar că interioară. O explorezi cât poţi local, cu căştile în urechi când iese câte-un album nou, încercând să surprinzi toate fineţurile chitarelor, dar în Noua Zeelandă şi Australia şi Antarctica şi Ecuadorul firii poţi ajunge numai prin muzică live.

Toate astea-mi treceau prin cap alaltăseară, când m-am uitat, pe net, desigur, la Rock am Ring. Am prins un pic din Kings of Leon, ale căror prime albume cu groove rock sudic se pişă de sus pe Sex on Fire, şi apoi… Queens of the fuckin’ Stone Age. De prin toamnă nu-i mai văzusem nici măcar streamuiţi, aşa că recunosc: dorul a fost mare. M-au trecut toate leşinurile şi transpiraţiile şi eternele “Josh, marry me”, numai ca să mor de-a binelea la Better Living Through Chemistry.

N-am mai auzit-o niciodată live şi mi-am dat seama că pe album i-am cam ignorat potenţialul, numai pentru că se afla fix după Auto Pilot, preferata veşnică de pe Rated R. Dar alaltăieri, la Rock am Ring… pfoai, doamne. Ce frumos mi-au amintit oamenii ăştia că nu degeaba cântă stoner rock. Ce frumos se împleteşte basul adus mult prea în faţă pe streamul ăstora cu chitara dementului de Troy, ce frumos e interludiul aerat, ce frumoasă e senzaţia aia de lipsă de structură muzicală, aşezată însă pe nişte tobe ţepene, ce frumos pluteşti, dom’le, pe piesa asta!

Apoi am ajuns pe YouTube la Better Living Through Chemistry cântat cu o săptămână înainte în Portugalia.

Josh îşi pune publicul să ridice luminiţele telefoanelor în aer şi apoi le zice “Look around you, see how beautiful we are together!”. Ce chestie memorabilă a ieşit din câteva cuvinte simple. Băi, serios, mi-au dat lacrimile.

Şi uite-aşa mi-am dat seama că toţi banii strânşi de nişte luni încoace nu se vor duce nici pe laptop nou, deşi e mare nevoie, nici pe telefon nou, deşi e şi mai mare nevoie, nici pe alte căcaturi volatile. Queens of the Stone Age live prin ochii lui Roxa trebuie să se întâmple în 2014, nu mai târziu.