Faţa galbenă care râde

Întrerupem acest blog pentru o veste horror: summer is coming!

Simt deja cum mi se comprimă creierul de la căldură şi cum îs tot mai obosită şi rămân în urmă cu traducerea şi mă cuprinde panica şi realizez că transpir mai tare la gândul că pa şi pusi concediu decât de la faptul că-i cald, cald şi umed şi… totul e un ciclu infinit vara, când îmi vine doar să hibernez. Rant over, aer (condiţionat) în piept şi hai să devenim mai coerenţi.

V-am zis vreodată că şi muma are blog? Pentru cititorii noi, muma = maică-mea şi nu, nu e doar poreclă de blog, chiar îi zic aşa şi-n viaţa reală. În fine, nu vă dau adresa, că mi se strepezesc dinţii de la siropoşenie, dar pot să vă zic un lucru: filmuleţul ăla celebru cu faţa galbenă care râde e real! Da, te umple de drăgălăşenie, dar şi de spume. :))

Nu vreţi să ştiţi cât s-a chinuit săraca mumă într-o zi să-şi amintească parola de la blog, care coincide cu aia de la Gmail şi făr’ de care nu-şi poate lua doza zilnică de interneţ. I-am făcut cont frumos, i-am arătat două-trei manevre, câte mai ţineam şi io minte de pe blogspot, apoi mi-am văzut de treabă. Evident, după două zile mă sună, în culmea disperării, că nu mai poate să intre şi nu ştie ce să facă. Că deh, în caz că nu ştiaţi, muma nu e numa’ maică-mea, ci şi mama Panicii.

Şi aşa, între o treabă şi alta, am catadicsit s-o ajut. Îşi uitase deci parola, pe care porcu’ de Gmail o cere mai complicată. Noroc că la secondary email avusesem inspiraţia să-l trec pe-al meu şi am putut-o reseta. Mă rog, n-a prea înţeles ea cum devine cu securitatea online, dar s-a bucurat nespus când s-a văzut din nou intrată în contu’ de mail şi implicit pe blogu-i. Fireşte, pe urmă am luat markeru’ şi i-am scris pe-un A4 parola cu litere de cal, apoi am subliniat-o de 5 ori.

Toată enervarea s-a scurs din mine când, sincer şi cu o ingenuitate autentică, în momentul în care s-a văzut din nou în editorul blogului, muma mi-a zis:

– Vaaai! Apăi, în tine au mai multă încredere ăştia de la Gmail… cred că îşi dau seama că io-s mai nepricepută. :D

Şi aşa, pentru prima oară în viaţă, am simţit că muma e pe deplin mândră că-s progenitura ei! În plus, ar fi ceva ca pe viitor Google să te lase să intri-n cont doar cu o amprentă virtuală bazată pe self-confidence în momentul clickuirii, nu? :))

7 thoughts on “Faţa galbenă care râde

  1. Nu stiam filmuletul, l-am urmarit si mi-a placut…asa era si maica-mea cand plecasem cu o bursa..nu putea sa-mi dea video call pe messenger fara taica-meu :)) Odata si-a adunat tot curajul si a reusit sa ma apeleze :) Nu mai zic cum tipa in microfon, de auzea tot cartierul, numai eu nu.
    Cat despre gmail, ma dispera cand nu intram cateva zile pe el si trebuia sa introduc parola..pe care nu o mai tineam minte, fiind diferita de cea la celelalte conturi. De nu stiu cate ori a trebuit sa intru cu celalalt mail al meu si sa o resetez. Intre timp am scapat, am mesterit ceva pe smartphone si piuie automat cand imi intra mail :)

  2. A mea mama, e experta, dar nu pot sa zic acelasi lucru despre tata. Vorbeam o data pe messenger, el fiind in Franta, eu in Romania. La un moment dat, imi zice ca i s-a stins ecranul, ca nu ma mai vede. Ii zic apasa si tu pe “Space”. Pe ce? Pe tasta aia lunga de pe tastatura:)) Imi pare rau ca n-am facut un Print Screen, sa imortalizez moaca lui de om uimit:))))))))

  3. Flavius, moms are the best. :)) Except dads, they’re the best too.

    ametist, soluţia cu aplicaţia de Gmail pe telefon e cea mai bună, având în vedere că Gmail Notifier e mort… cam ca tot ce-a avut bun Google, de la ăsta pân’ la reader, naiba să-i ducă de oligofreni. :))

    Teo :)) Aşa om ajunge şi noi peste câţiva ani, când apare vreo tehnologie avansată în care-o să fie experţi numa’ copiii noştri.

  4. Adorabilă, mama ta! Să vezi tu ce blogăriță iese din ea până la urmă. Că noi, astea mai coapte, compensăm șchiopătările informaticianiste cu perseverența. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published.