De ce-i fain în Târgu-Mureş de 1 Decembrie

Aaah, am vinit az-noapte acasă, după o decizie-fulger, demnă de ciolanele noastre încă tinere: rucsacu-n spinare şi… la drum! :D Dacă-n Bucureşti e primăvara, aici, în groapa Ardealului, copacii-s albi, ceaţa e la ea acasă, iar vecinu’ de la etaju’ 5 cânta la pian, semn că iarna îşi intră încet, dar sigur, în drepturi.

Păcat că io-s în hanorac de primăvară şi adidaşi. Aşa-i dacă nu ştii dimineaţa, când ieşi pe uşă, în ce pat ajungi să te tolăneşti seara. :)

Şi io-te-aşa, ca să nu-mi mai sincopeze inima de dor citind posturi d-astea, am agiunsu’ de 1 Decembrie, ziua tuturor românilor, fie ei ţigani sau unguri, în Târgu-Mureş. Şi ştiţi ce-mi place cel mai mult? Că dacă patronii români şi-o acordat o zi întru omenire cu pălincă şi alte bunătăţuri, ungurii m-aşteaptă cu uşa larg deschisă, ca-ntotdeauna. Ca să simt şi io că-s… acasă! :D

Pe seară bem în Office, că nu l-am mai onorat demult cu prezenţa.

Tanti Jeni mi-a luat un interviu

Şi încă n-am apucat să mă laud peste tot! Aşa că, dacă v-aţi întrebat ce-am făcut atâta vreme săptămâna asta, să ştiţi c-am gătit pentru Cantina Socială, la propunerea lu’ tanti Jeni. ;))

Nu râdeţi, că vă ucid! Ştiiiiu că habar n-am să bucătăresc, aşa că puţin merit să apar pe-un blog culinar alături de zei în domeniu (îl găsiţi şi pe Hădean pe-acolo), da’ reţeta aia n-are cum să dea greş (la desert aţi văzut că m-am tras pe fese… :D).

Aşa că, dacă vreţi să vedeţi ce-am preparat şi ce-am povestit, precum şi la ce întrebări crude şi nemilioase am răspuns, intraţi AICI. Contrar obiceiului, am discutat chiar serios despre… editare şi unguri. Foarte serios. Cel mai serios. În rest… nah, aşa cum mă ştiţi de-atâta amar de vreme. Io îs. :))

Mărunţişuri de vineri

1. Ţin morţiş să rămân idolul vostru în materie de câştigat concursuri, aşa că am nevoie de votul vostru. Ajutaţi-mă să rămân curată şi promit că n-o să duhnesc în preajma voastră. :D Aşadar, dacă nu doriţi să vă mut nasu’, intraţi la Giana, lăsaţi un comentariu la postu’ ăsta, zicând că votaţi cu Roxa şi mirobolanta ei poză cu număru’ 8, ca să câştig săpunuri handmade – dintre care unu’ foarte tare, cu lapte de capră! (Pe când unu’ cu sânge de fecioară? :D) Vă las să vă duşuliţi cu ele dacă înnoptaţi la mine, da’ răţuştele de cauciuc vi le-aduceţi de-acasă! ;))

2. Apropo de concursuri, îs cea mai fericită când pun mâna gratis pe câte-o carte valoroasă. Mulţam fain, Liviu, pentru că m-ai extras câştigătoare la concurs! :D Ai mână buuună.

3. În caz că nu sunteţi deja fani Fascination Street pe Facebook, daţi un like paginii, pe care-am ajuns să o folosesc chiar mai des decât propriul cont “păh persoană fizică”. În plus, de când Google Reader nu mă mai lasă să shareuiesc chestiile faine pe care le citesc (ruşinică!), cel mai probabil o să strecor pe-acolo articolele miştoace ieşite de sub condeiele virtuale ale altora. Şi totuşi, cel mai coolio motiv pentru care-ar trebui să viniţ acolo îs albumele: unu’ cu masculi valabi, intitulat exact aşe, iar altul cu poze faine cu chitări. M-aş uita oooore-n şir la ei… erm, ele, da. La albume. :D :-“

4. Incolora continuă să mă surprindă la camera ascunsă! A înfiinţat pe blogu-i un Titirez şi Doamne feri să-i zici ceva pe messenger în timp ce prestezi pe plantaţie la redacţie, că repede te dă la gazetă. Aşa că pentru conversaţii amuzante pe messeenger în timp real, mai ales cu yours truly ;;), click aici!

5. Dacă între miercuri noaptea şi joi dimineaţa v-aţi speriat că nu mai există Fascination Street… aveaţi dreptate. :)) Jucărica avea nevoie de un reinstall, ceea ce s-a şi întâmplat, graţie omului din spatele anilor în şir de hosting gratuit, Cristi aka __hell__. Mulţam fain că n-ai bulit nimic, dragă Cristi. (Vă rog să ignoraţi faptul că dacă postaţi un comment, nu se vede imediat c-a apărut, deşi apare. Există un lag de un minut, deoarece îl primesc şi io pe mail. Dacă ştie cineva cum rezolv problema asta, în afară de opţiunea de-a nu mai primi mail notification la noi comentarii, îl pun la blogroll un an, jur! :))).

Să nu vă mai aud!

Blogu’ ăsta se apropie cu paşi rapizi de împlinirea celor şapte anişori necesari să-l trimitem la şcoală. Multe personaje s-au perindat prin postările sale de-a lungul vremii, dar numai câteva mai merită pomenite acum. În principiu, cele despre care vorbesc frecvent. Cu alte cuvinte, prekinii mei dragi şi scumpi, mai noi sau mai vechi, alături de care-am trecut prin foc şi pară, rai şi iad.

Şi, evident, în preajma cărora mi s-o-ntâmplat chestii. Majoritatea amuzante.

Aşadar, ca să nu vă mai aud gurind că nu ştiţi cine-s buburuzele – cum să nu ştiţi, hă?!… ignoranţilor, huo! – sau Diana sau, Doamne feri, habar n-aveţi cine-i Fişioru’, le-am dedicat o pagină. Pentru că, în afară de ai mei, îs cele mai apropiate persoane din existenţa mea efemeră. Şi-s tipi şi tipe mişto, unu’ şi una. :)) Dacă doriţi adresele lor de mail, folosiţi cu încredere pagina de contact a blogului. ;))

Şi ca să vedeţi ce muze bune mi-o fo’, precum şi cât de sărac în amintiri şi păţanii faine ar fi blogu’ ăsta fără ei, am enumerat acolo toate postările care v-ar ajuta să vă formaţi o imagine de ansamblu mai limpede despre cine sunt ei şi ce vor de la viaţă, ca să zic aşa. :D

Deci nu mă mai întrebaţi. Lăsaţi-mă să vorbesc despre ei fără să le înşir biografia, că e blogging, nu jurnalism. :))

Găsiţi noua pagină în dreapta, la Personaje fascinante.

Şasă cărţ fromoş

N-aaapăi aşe. Iar n-am mai iscălit demult p-acilea, da’ efectiv n-am vreme. Când mi-s la munci, n-am timp nij să-mi verific mailu’! Suntem puţini în redacţie, ne certăm des, râdem şi mai des şi muncim ca sparţii. Revista iese luni şi asta-nseamnă că joi şi vineri suntem ca negrii pe plantaţie, de dimineaţa până pe la 1.

Cum care revistă? Revista VIP ! :)) Da, ştiu… nu e chiar ceea ce mi-am închipuit c-o să fac, dar în vremurile ăstea de răstrişte, îi un bun început pentru cineva cu zero experienţă şi fără carte de muncă. Plus c-am prins un şef ‘ţelegător, care mă lasă s-o uşchesc, mai nou, la tăte orele de la master. Şi încă un plus… am avut noroc c-o plecat cineva cu funcţie importantă tocmai când io începeam să mă mai dezmorţesc (căci videtz voi, ieream cam stiff în câmpu’ muncii), aşa că amu’ uitaţi-vi-ţi pe ultima pagina, la caseta redacţională a unei reviste, şi-o să înţelegeţi cam ce fac.

Din păcate, îi criză, dej salariu’… mai răruţ că-i mai drăguţ. Da’ vine el.

Weekendu’ ăsta o vinit Runecica la minie şi m-o scos din casă… primu’ sfârşit de săptămână de când m-am mutat în Bucale în care chiar am ieşit undeva ! Cum unie ? La Gaudeamus, târg de carte anual pe care l-am evitat sâmbătă, că-mi ajunge câtă viermuială văd pe la metrou la Unirii, nu mai vreau să văz şi la Romexpo, printre atâta amar de cărţi.

Cu riscul de-a mânca dăcât pită cu zacuscă (sau sare, că şi zacusca se gată) vreo tri săptămâni, mi-am luat şasă cărţ’:

  • Augustin Buzura – “Orgolii” de la Art (c-am citit “Vocile nopţii” şi am rămas impresionată de nenea ăsta)
  • Max Blecher – “Inimi cicatrizate”, tăt de la Art (că Max ierea tare tânăr când o murit răpus de boală – 28 de ani – da’ până atunci tare bine-o mai scris; mi-o plăcut “Întâmplări în irealitatea imediată”)
  • Lucian Dan Teodorovici – “Celelalte poveşti de dragoste” de la Polirom (c-am citit o grămadă de recenzii favorabile despre dânsa şi-s curioasă, că nu l-am mai citit pe L.D.)
  • Filip Florian – “Degete mici” de la Polirom (căci îi o carte la care visam de multă vreme, după ce m-o fascinat “Băiuţeii”)
  • Liviu Rebreanu – “Adam şi Eva” de la Jurnalu’ (că noah, îmi place de omu’ ista, şi spre ruşânea mea, încă n-am cetit-o)
  • Mircea Eliade – “Huliganii”, Jurnal (că… noah…)

Da’ cre’ că tre’ să-mi dau demisia ca să mai apuc să şi citesc ceva… sau să m-angajez la o editură de carte.

Amu’ fug în bucătărie, că Fişioru’ şi Runia fac nişte alune caramelizate la cuptor şi vreau să le ţin batăr companie, dacă mă implic activ doar la mâncat. :D

Ştiri care se sparg

  • Îmi lipseşte exerciţiul scrisului pe blog. Anu’ ăsta n-am reuşit să iscălesc nici măcar fro tri paragrafe despre festivalurile la care-am fost. Nu tu Sonisphere, nu tu Peninsula şi mai ales nu tu Zilele Municipiului Câmpia Turzii ! :)) I suck. În lunile alea moarte de iarnă o să vă servesc un post gigant despre tăte, cadeaux de Moş Gerilă retrograd. \m/
  • Viaţa mea o scăpat de sub control grav, da-ntr-un sens aşa mişto încât nici că-mi vine-a crede că-i real. Totodată, observ că omu’ îi construit în aşa fel încât să înfrunte mai bine problemele ălea dificile decât lucrurile care-l fac fericit. Şoc şi groază.
  • Am intrat în ultimele doo săptămâni de luzărit acasă, după care mă mut decât la capitală, fată/frate. :] Noah, ce să zic ? Fain, fain… Evident, încă n-am găsit chirie. Pentru asta chiar tre’ să-şi mişte cineva fizicu’ până acolo, să vadă nişte apartamente.
  • Apropo, ce dumnezo-s cu ofertele de chirii din Bucureşti, că aproape nici un apartament n-are centrală ? La 300 de euroi cât suntem dispuşi să dăm păh 2 camere, ar face bine să existe şi luxu’ ăsta. 8-| … Please ?
  • Tre’ să-mi iau laptop ieftin şi bun, chiar şi-n rate. Sugestii ?
  • Tre’ să m-angajez unieva ! Aş întreba “sugestii ?”, da’ mi-i şi frică… Pot să mă autodeclar web content writer dacă am blog din 2004 ? =)) Cre’ c-ar da bine în CV… :D … :|
  • Am doo belete (câştigate şi alea de Fişior =))) la Guns N’ Roses şi nu ştiu dacă ajungem. Mă gândesc ori să le vând, ori să fac concurs aici şi să vi le dau, ori să fac schimb pe bilete la Ozzy Osbourne, că în 2 octombrie măcar suntem în Bucale, intraţi în pâine. Mă mai gândesc. Fireşte, “sugestii ?” :))
  • Vreau să citesc şi nu am timp. Tătă vara am avut timp şi am făcut orice altceva. Şi nu, dacă mă mut în Bucureşti, cu siguranţă n-o să mă vedeţi citind prin metrou şi autobuz. Capacitatea mea de concentrare scăzută şi marele interes pentru tot ce mişcă-n jur n-o să mă lase. Lecturi Urbane haters will be proud of me.
  • Toamna asta… ne număraţi.
  • Ce faceţi de rev ?

Busy bee

Dej n-am perit “şi d-elea”, cum ar zice Reghinu’, doar am dat licenţa şi o lună am scris încontinuu la ea. O lună în care mi s-a aplatizat posteriorul şi m-am spălat de maxim două ori pe cap. :)) Cam tot de-atâtea ori am şi ieşit pe-afară, motivele fiind, evident, legate de formalităţi birocratice privind tot the almighty degree paper.

Am scris-o, am predat-o cu o săptămână mai târziu decât termenul convenit, am susţinut-o, am luat notă mare, am scăpat. Iar la vreo trei zile distanţă am tulit-o spre Sonisphere. :D Tre’ povestite o grămadă de lucruri, dar amu’ sunt în plin proces de văzut cum naiba fac rost de monetar să dau nişte admiteri la master în deplasare… greu dom’le cu criza asta, greu.

Revin.

Am zăcut

O săptămână încheiată. N-am citit, n-am făcut ordine, n-am văzut filme decât într-o noapte şi abia dac-am ieşit din pijamale de fo doo ori. Camera arată ca după bombardament şi cursurile din sesiunea horror ce tocmai a trecut îs încă împrăştiate peste tot.

Viaţă de gândac.

În schimb, mă dor ochii de atâta privit la ditamai plăsmoiu’ cu diagonala de aproape un metru pe care ai mei nu s-au zgârcit să-l cumpere în 2007, când aveau încă destui bani pentru risipă. Când nu fac asta, mă joc Farmville, prostioara de pe făţăucarte pe care-am desfiinţat-o doar ca să alunec într-o demenţă pură cu ea, ca tot poporu’.

Viaţă de gândac odihnit.

Ceea ce-i fortie ghinie, că de mai ţinea încă o zi nebunia cu sesiunea, intram în colaps. Făceam pariuri care îşi ia jucărelele şi se cară primu’: creieru’ sau fierea. :)) Da’ amu’, cu acalmia asta exagerată, m-au lăsat amândouă-n pace. Însă colecistita aia nu mă iartă pentru multă vreme, deci iar tre’ să mă plimb prin spitale, să aflu dacă bagă ăia cuţitu-n mine sau ce naiba fac, că aşa nu mai mere. Pentru asta tre’ să trec în prealabil pe la medicul de famelie care mi-a transmis prin tăt familionu’ pe care-l doftoriceşte că tre’ NEAPĂRAT să mă-nţape antigripal-porcin, pe mine mai ales, că-s predispusă. Mă leşi ?

Important îi că-s funcţională iar. Cearcănele au dispărut, iar ridurile acumulate sub ochi dusu-s-o şi ele. N-am mai fost nevoită să le-ndrept cu fieru’ de călcat. De luni pentru unii încep restanţele; pentru mine, gândacu’ ‘teligent, doar scrierea lucrării de licenţă. :D Chef zero, lehamite maximă, dar tre’ să-mi urnesc materia cenuşie, aşa nu se mai poate.

Viitoru’ mă-ngrozeşte. Gândac îngrijorat, over and out.

Ce-o fo’

Un fleac, schimbare de servere. N-am plecat nicăieri, că n-am căzut chiar aşa tare-n cap. Nu renunţ la unul din puţinele mecanisme care fac lucrurile penibile sau naşpa din viaţa-mi să pară mai puţin penibile şi naşpete. Blogu’, dragu’ de el, is here to stay. Doar se mai împiedică uneori.

Revin, futu-i sesiunea. :))