Aseară am făcut-o lată iar, pentru prima oară după ceva vreme. Long Island-urile au curs like there was no tomorrow: în noi, pe masă, pe noi, pe sub noi, pe lângă noi… Vă rog, nu mă mai faceţi să râd când sorb tacticos din licori bahice cu paiu’. Mai ales nu la prima întâlnire. Cândva, [...]
Read the rest of Părinţii… tot copii
Mai mult din inerție, dar măcar se întâmplă. Asta ca să știți, în caz că mai intrați pe-aici să-mi luați pulsul. În rest, încă o relație care se oprește cu puțin înainte să se împlinească doi ani. Nu mă-ntrebați, că n-aș ști ce să vă zic. Doar să nu mai aud cuvântul “Fișior” pe-aici, că [...]
Read the rest of Respir, trăiesc, alea
Gata, e oficial, Huidu s-a retras din viaţa publică. Ca să nu vă mai chinuiţi să intraţi la el pe blog, că oricum nu vi se încarcă din cauză că-i plin serveru’ de dă pe-afară, iată mesajul: “Am trait în ultimul an încercări ale vietii pe care nu le doresc nimănui. Mă doare sufletul… Am [...]
Read the rest of Pa, Huidu
pentru jobul meu de două parale şi timpul pe care mi-l mănâncă inutil; pentru şcoala de care n-am vreme din cauza jobului de două parale; pentru sutele de kilometri care mă despart de casă; pentru oamenii de doo parale de la jobul de doo parale; pentru weekend, să vină mai repede; pentru toate cărţile necitite [...]
Read the rest of Azi-noapte am băut
Dac-aţi văzut vineri o blondă plângând în hohote la Victoriei, pe nişte scări retrase de pe strada Argentina, aia eram io, cedând nervos în public. M-au copleşit mai multe deodată şi mă simţeam atât de împovărată şi surescitată, încât noroc că n-aveam obiecte de mobilier şi fo’ bâtă de baseball la-ndemână. În schimb am găsit [...]
Read the rest of Cum e aia cu sângele balcanic
Azi nu pot să scriu. Ieri am căzut ca secerată de oboseală şi de dimineaţă m-am trezit cu partea operată umflată, de nici cu ochiu’ nu puteam vedea bine, plus… într-o baltă de salivă. Oh da. Îmi mai curje mie din gură când dorm, da’ nici în halu’ ăsta! Acum mă tratez cu pungi de [...]
Read the rest of Interludiu
Oare-i o simplă coincidenţă că Boc vinde Ardealu’ cam în acelaşi timp în care aşa-zisa-mi jumătate vinde un an jumate de relaţie pe patru milioane de lei? Zic şi io, aşa… Nu mă plâng, poate o merit(ăm), doar zic. Nişte duşi cu pluta, cu mine-n frunce.
Read the rest of There are no big coincidences and small coincidences. There are just coincidences.
“I just want to go back to ’94—that was a good year. I met Karen, Becca was born. It was the year that changed my life. Plus, no Internet, cell phones, texting, tweeting, twatting, twittering. Movies were a buck, gas was 10 cents a gallon. Blow jobs were free. Speaking of which, Clinton was in [...]
Read the rest of I inimă Hank Moody
Ieri fiind vineri, ultima zi a săptămânii lucrătoare, mi-am permis să merg mai domol către muncă. Nu că-n rest aş galopa prea mult către dragele mele ştiri şi minunăţii care mai de care, doar că atunci mergeam intenţionat mai încet. De ce? Urmăream cu privirea doi ţigănuşi care mergeau în aceeaşi direcţie cu mine. Aici, [...]
Read the rest of Ţiganii şi OZNu’ canin
New Year’s resolution: nicio săptămână din 2011 nu va trece fără să scriu vreo doo vorbuliţe pe-acilea. Şi de-o să stau vineri la muncă până la 1 noaptea pentru asta! Cum s-ar zice, 2010 o fo’ anu’ în care m-am împlinit pe toate planurile… Păcat că tăte estea nu s-or întâmplat fără emoţii şi peripeţii, [...]
Read the rest of Doo mii zece: m-o frecat şi-acuma trece
