“Toată lumea mea s-a schimbat”, zicea Adi Despot la câteva zile după dezastru. În vinerea aia am picat ca secerată pe la 5 după-masa, după o săptămână de lucru din iad combinată cu dureri de spate. Undeva pe la miezul nopţii au început să curgă notificări pe telefon. Pe la 1 juma’ m-am trezit nemaiputând […]
Read the rest of Lumea noastră s-a schimbat
Un alt soi de discriminare, constrângere şi presiune socială: ştiaţi că, gagici fiind, a doua oară când vă faceţi buletinul nu mai e valabil 10 ani, ci doar 7? Se presupune că-n perioada aia dintre 24 şi 31 de ani ar trebui să te măriţi şi să-ţi schimbi domiciliul. Până acum, taică-meu şi cu mine, […]
Read the rest of Drop the leash, we are young
Acum vreo 5 ani, când fundul meu imens şedea încă foarte comod pe băncile facultăţii, aveam o profesoară de pedagogie/didactică/metodică foarte severă, dar în acelaşi timp extrem de inteligentă şi de cool. Genul de persoană pentru care făceam cu toţii un efort şi învăţam de ruşine, pentru că-ţi crăpa obrazu’ ca gheaţa din Ice Age […]
Read the rest of Nu lucrez în învăţământ şi e bine aşa
Conversation with best friend after too many people have told me they’d played Catan these holidays. Me: I find it really sad that I’m the only person on this planet who knows shit about playing boardgames. I think I only played Monopoly once. Him: Well, you had other social activities… like sex. And drinking. And […]
Read the rest of 2015 resolution: make friends who play Catan on a regular basis
Ieri mi-am dat seama că am două probleme grave: 1. Îmi manifest la fel afecţiunea şi enervarea. Serios, într-o conversaţie cu mine nu există nicio diferenţă sesizabilă între o dezaprobare crasă şi o dovadă de drăgălăşenie. Dacă mi-eşti antipatic, simt nevoia să te-nţep. Dacă mi-eşti drag, simt nevoia să te-nţep. De multe ori nici măcar […]
Read the rest of Jealous? I’m not jealous!
Cum îi scrii pe chat cuiva oarecare: – deschizi fereastra de chat – scrii mesajul – apeşi send. Versus Cum îi scrii pe chat cuiva care te atrage: – îţi pocneşti un deget – juri că dacă mai pocneşti încă două consecutiv îi scrii, dacă nu, nu – mai pocneşte doar un deget – îţi […]
Read the rest of Vs.
Când am scris ultima oară pe-aici era toamna aia călduţă şi însorită, care-mi încânta toate simţurile. Acum ninge peste tot în afară de Târgu-Mureş, unde-i ceaţă şi frig, unde dogoresc caloriferele şi banii din portofele asudă – nu de cald, ci de frica abandonului în fondurile pentru întreţinere. Mă rog, s-o cam făcut iarnă şi-mi […]
Read the rest of Io nu mă inflamez des…
ea: tre’ să mă uit pe geam, să văd naibii ce se întâmplă. poate curge un râu de sânge şi nu l-am observat. eu: nu, dar pet dogs! slaughtered in front of their owners! ea: da. şi oameni. şi pisici. zebre. s-a descoperit şi un mamut şi l-au omorât şi pe ăla. eu: în casele […]
Read the rest of Să nu ziceţi că n-am dezbătut problema câinilor fără (?) stăpân
Aşa mi se şopteşte-n cască, precum unui lăutar căruia-i îndeşi verzişori între corzile viorii, să ţi-o zică şi p-aia cu. În episodul de azi, aia cu laptopu’ şi taximetristu’ ţigan. Mdeci. Într-una dintre zile obişnuite din Bucureşti, acum cam fix un an, fiind în veşnica întârziere spre muncă, m-am hotărât să-mi uşurez viaţa şi să […]
Read the rest of Zi-o pe-aia cu laptopu’ şi taximetristu’ ţigan!
“Thus hath the candle singd the moath”, zicea Shakespeare în Neguţătorul din Veneţia, punând bazele unei expresii uzuale în limba engleză de astăzi – “like a moth to the flame”. E echivalentul mai elegant al celebrei “ca musca la căcat”, că doar ce ştim noi despre eleganţă?… Crudă şi nemiloasă e natura cu odraslele ei, […]
Read the rest of Drama fluturelui de noapte, drama mea
