Mi-am făcut blog de cărţi! :)

Îl găsiţi aici, sub forma unei ramificaţii a Fascination Street. Temă de blog nouă, idei noi, multe cărţi. :D

Explic acolo de ce l-am făcut şi am scris chiar şi despre o primă carte cu un porcuşor rozaliu şi durduliu pe nume Rostogol. :D

Nu, nu va fi doar despre cărţi pentru copii şi nu, asta nu înseamnă că n-o să mai scriu pe-aici – chiar din contră. Aveam însă nevoie de un mediu unde să scriu des despre pasiunea asta, transformată ulterior şi-n meserie, fără să vă agasez pe voi. Ne citim (şi) dincolo! :)

Concurs cu bilete la Cohen şi Balkanik Festival, mo!

Ăsta-i un weekend tare solicitant. Avem un aparat de redacţie şi ţâşpe evenimente. Io fireşte că mă duc la ăl’ mai ţigănos, de care fuge tătă lumea, şi li-i pasez pe Cohen, Anathema, Kempes şi Il Divo restului colejilor, sireacii. :D Tocmai mă gândeam că meseria asta mi-ar plăcea de 10 ori mai puţin dacă m-ar trimite cineva la concertul x şi y în loc să aleg io.

Deci pe mine mă găsiţi la Uranus, ca de-obicei, la Balkanik Festival. De la IRAF încoace iar am uitat câte staţii tre’ să merg cu tramvaiu’ de la Unirii ca să ajung în zonă, da’ pun pariu că-mi vine mintea la loc în weekend. Şi p-ormă pân’ la anu’ iar uit.

Aşadar ziceam că vă dau doo bilete, pen’ că prekinii pentru care le-am confiscat se trag amu’ pe fese şi nu mai au cum s-ajungă (doar nu credeaţi că le-am luat ca să vă răsplătesc vouă fidelitatea că cetiţi numa’ minuni de-atâta timp încoace!).

Am aşa: o invitaţie dublă la Balkanik Festival (21-23 septembrie) şi un bilet simplu la concertul lui Leonard Cohen (22 septembrie). Ca să le câştigaţi, tre’ doar să daţi like pe Facebook la pagina blogului, să shareuiţi ultimele 3 postări, să faceţi tri tumbe prin casă şi să lăsaţi aici un link cu o poză care să dovedească asta. Apoi voi trage la sorţi doi câştigători cu random.org. Glumesc, desigur.

Având în vedere ca NU CRED ÎN RANDOM.ORG!!, vă pun să faceţi ceva creativ pentru ca apoi să vă pot alege după cât m-aţi făcut să râd sau să plâng. Cu alte cuvinte, singura cerinţă a concursului îi să îmi provocaţi o reacţie. Cititorii mai vechi au avantajul de-a şti what makes Roxa tick. ;))

Şi acum, provocarea: să-mi lăsaţi un comentariu cu ce-ar fi mişto să scrie/fie desenat pe tricoul unui ţigan random de la Balkanik SAU pe cel al lui Cohen (în funcţie de unde vreţi să mereţi), dacă domniile lor s-ar îmbrăca în tricouri când or păşi pe scenă, ceea ce mă-ndoiesc. Mai multe nu zic, am încredere în creativitatea dumivostre.

Deadline concurs: vineri, adică mâine, ora 15. Cel târziu până la 15.30, câştigătorul primeşte un mail de la mine despre cum facem să intre-n posesia premiului. Preferabil să fiţi din Bucureşti sau să fiţi dispuşi să vă deplasaţi fundurile provinciale pentru concert, nu le dau prekinilor voştri, ci vouă!

Later edit: Liviu ia biletul la Cohen și Livia la Balkanik (voi v-ați înțeles, tizilor, să-mi luați premiile?). Ora 15 o fost depășită din cauză de ședință aproape corporatistă. Mă scuzați. :D

Eu şi Fişioru’ la cumpărături

Zi de salariu. După o săptămână de mâncat numa’ pâine cu zacuscă, io şi Fişioru’ ne repezim înspre rafturi ca vacile nebune scăpate nepriponite.

– Ni, Fişi, ciocolata asta nouă! Şi rimelul ăsta la care-i făcea reclamă! Hai la rafturile astea, am văzut noua carte a lui Cărtărescu. Trebuie să cumpărăm şi caşcaval… Ştii că Luna Amară o lansat album nou luna asta, nu?

Să mai zică cineva că arta a scăpat de mârşăvia capitalismului…

– Stai încet, Rox iubire, zice Fişioru’ ţinându-se de piept. Uite, este caşcaval dintr-ăstalalt. Are 800 de grame şi-i şi mai ieftin. Ăla are doar 500.
– Hai noah Fişior, mă leşi? îmi dau io ochii peste cap. Doar ştii că ăla are gust amărui.
– Pentru că-i mai gras, mai consistent…
– Hat dă-i pace, mie-mi place ăsta!
– Dar Rooox…

Dac-aţi văzut vreodată un ghemotoc de om galopând cu căruciorul prin supermarketuri, eram io, fugind de Fişioru’ care mereu are o contraofertă mai avantajoasă ca preţ. Odată m-o urmărit juma’ de ceas prin Carrefour, cu nişte orez mai ieftin şi cu bob mai lunguieţ decât ce luasem io… Unii l-ar putea numi cumpătat, calculat, om care nu dă banii aiurea pe prostii. Io nu mă formalizez. Îi spun simplu zgârie-brânză. :D

– Rox, bateriile alea-s duble ca preţ, femeie!
– Bineee, da’ peste o lună să nu te plângi că iar nu mai merge telecomanda televizorului.

Accept compromisul. Nu-i bai, îl las să se simtă bine, căci mai încolo iară-l exasperez cu laptele pe care-l vreau neapărat în cutii, nu în pungi, deşi conţinutu-i acelaşi. :))

– Uite Rox, tampoane de-astea cu extra strat protector, fin ca aerul de primăvară, subţire ca profilul unui fotomodel, parfumat discret, care transformă lichidul în gel… În plus, primeşti al doilea pachet gratis! rânjeşte binevoitor Fişioru’.

E chestie muierească, deci mă îmbie şi nu se bagă. Tipic…

– Neah, n-are destui picuri, decretez io plictisită, punând mâna pe pachetul cu preţ triplu faţă de celelalte două la un loc. :))

Dar dacă până atunci mă alintasem şi tachinasem moldoveanu’, acum eram cât se poate de serioasă. Nimeni n-ar trebui să facă economie când vine vorba despre produse de îngrijire personală. Nu am chef să folosesc creme de faţă ieftine şi să mă trezesc la 30 de ani cu pielea brăzdată de craci de păianjeni. Nu vreau să mă dau cu ojă de cinci lei sticluţa pentru ca, peste două zile, să am nişte unghii de muncitor la lopată. Mai are rost să zic ceva de tampoane? :)) Evident, preţul păleşte în faţa calităţii.

Nu acelaşi lucru îl pot spune când vine vorba despre laptopuri, aparate de fotografiat, frigidere, cuptoare cu microunde etc., ale căror preţuri ţin mai mult de brand. Mă chiorăsc şi de cinci ori la caracteristici înainte să fiu sigură că am neapărată nevoie de un prăjitor de pâine cu moţ în frunte, cu şapte viteze, leduri multicolore, trei funcţii şi fundiţă cadou.

Şi ghiciţi ce? Nu am nevoie. Vreau doar două simple compartimente în care pot prăji pâine, la un preţ rezonabil. Nu de alta, da’ nu-mi doresc să-l ţin de decor până la viitorul salariu, până pot cumpăra şi feliile de pâine aferente! Feriţi-vă de tentaţia consumeristă. Dacă chiar nu puteţi, măcar aveţi răbdare câteva luni. Economisiţi, puneţi deoparte, să fiţi siguri că nu vă ardeţi la buzunar. Vă zic din experienţa de student în oraş străin. :)

Şi totuşi, pentru că-s maniacă a muzicii (cât mai multă, cât mai des), nu m-am uitat la preţ când a venit vorba de-un iPod de 120 de giga. Sunt convinsă şi acum că a meritat fiecare bănuţ. :)

Cam la toate astea am ajuns cu gândul citind post-ul ăsta – un concurs al cărui premiu constă într-un, aţi ghicit, mouse futuristic pe care nu cred că l-aş cumpăra vreodată de la magazin. Nu ştie să spele vase! Da-i fain, ptiu, bată-l norocu’, îi fain şi tentaţia-i mare… @-)

Concurs: hai cu noi la concertul Ian Brown

Nu sunteţi străini de faptul că io… sunt câştigător profesionist de bilete la concerte. Să fie şi asta o compensaţie a faptului că mai bine de juma’ de salariu se duce pe chirie. :)) Anyway, de data asta, o câştigat şi Fişioru’ la acelaşi concurs, aşa că ne-am trezit cu… prea multe bilete câştigate. =)) Runia o să crape de ciudă când citeşte asta.

Oricum, ne-am gândit noi că invitaţiile duble fiind pe numele nostre, n-avem cum să le vindem, aşa că vă chemăm cu noi la concert.

Am, deci, două invitaţii de o persoană la concertul Ian Brown de la Arenele Romane, din cadrul Control Day Out, care are loc sâmbăta asta. Două, pentru doi participanţi adică. Dacă nu participă doi omini, le dau pe amândouă singurului înscris. Dacă nu participă nimeni, mă fac bişniţară în faţa Arenelor. :)) Tot ce tre’ să faceţi e să lăsaţi un comentariu în care să spuneţi ce amintiri vă leagă de fo’ piesă a omului ăstuia, cântată cu sau fără UNKLE. Fiţi originali şi creativi, folosiţi-vă bine atuurile lingvistice, că n-o să las onoarea domnului random.org să aleagă, ci o voi face io, cu mintea-mi subiectivă.

Concursul se încheie joi seara spre noaptea, ca să ştiţi că tre’ să faceţi un drum până la Bucureşti, dacă nu vă nimeriţi de prin preajmă. Succes! Hai, că-i mai simplu ca bacu’. :D

Later edit

Aşa cum am promis, revin cu verdictul. Câştigători sunt, evident, Runia şi Cougar, pentru dovada de implicare activă în concurs, acordarea unei atenţii deosebite omului săptămânii, Ian Brown, precum şi pentru faptul că sunt doi oameni normali şi de o sobrietate incomensurabilă. Vă plac glumele mele? :))

Iar acum să ne întoarcem la lucruri serioase. Vin cu noi la concert Ramona, care mi-o mers exact la inimă cu atmosfera povestioarei, precum şi Armand, care se vede că-i îndrăgostit de aerul Brit pe care-l va avea concertul ăsta. Vă trimit mâine detalii despre cum procedăm. În principiu, ne întâlnim la intrare, da’ mai multe… pe mail. Aşa că fiţi pe fază şi felicitări! ;)

Votaţi cu George de la Reea!

Îl ştiţi pe George de la Reea, din draga-mi urbe târgumureşeană? Noah, nici io! Da’ ştiu că lucrează cot la cot cu mulţi omini dragi mie de pe-acolo, cum ar fi Lee, Döme, Luci motociclistu’, Robi, Mariusică, Marius Roşca (care-i pe tărâm englez), Jancsi, Lord the dog şi tătă gaşca faină care mai aruncă, din când în când, un ochi pe-aici. Hello, guys! Şi mai ştiu că dacă nu apucam să mă mut la sudişti, mi-ar fi plăcut să lucrez la Reea cu ei. Măcar ca dog entertainer. :))

Să revenim. George vrea să câştige 10.000 de euro cu aplicaţia Night Stand Music Alarm şi chiar are şanse, dacă-l votaţi la adresa:

http://www.nokia.ro/platforma-dezvoltatorilor/qt-developers

What’s in it for you? Păi, un Nokia N8 sau N7 Communicator (prin tragere la sorţi) şi eterna noastră dragoste.

(Dacă vreţi să ştiţi cam ce face aplicaţia, citiţi ultimul paragraf de-aici. În principiu, ar fi ideală pentru un om zăpăcit şi veşnic dornic de muzică, aşa ca mine. :D Păcat că n-am un telefon şmecher.)

Şi dacă vă miraţi c-am scris despre asta, reveniţi-vă. Nu mă văd vreun viitor A-lister şi nici n-o să-nceapă să curgă aici publicitatea. Da’ George m-a rugat şi am văzut că toată lumea îl susţine. Era să-i zic că blogu’ meu îi prea bun pentru visul lui?