În dimineţile în care ne nimerim amândoi pe-acasă, obiceiul e ca io să fac duş, iar Fişioru’ să pregătească ceva de mâncare. Asta… din simplul motiv că io abia mă târăsc dimineaţa şi am nevoie urgentă de-un refresh la creieraş, în timp ce moldoveanu’ e plin de energie, fericit şi vorbeşte foarte repede. Însă în [...]
Read the rest of Una scurtă, în chiloţi
Citind postul ăsta, mi-am adus aminte de draga mea familie ardeleană şi o întâmplare de astă-vară, când nu ploua cu vrăbiuţe semidegerate şi autorităţile aveau mai puţine riduri de expresie de la atâta amar de surprindere. Vă mai amintiţi de rezecţia mea apicală, care m-o împiedicat să savurez cum trebe doza anuală de Peninsula, să [...]
Read the rest of Rezecţia apicală de 16 milioane
Ce fac? – Mă panichez, hiperventilez şi sufăr de crize schizo, imaginându-mă dată afară din casă. – Mă întreb unde-i gloriosul 1 august, când proprietara o plecat şapte zile la mare, dându-ne timp să strângem de-o chirie. – Pup ad-hoc nişte moaşte sau cer sfaturi pe forumul creştin ortodox. – Îmi înscenez un leşin de [...]
Read the rest of E 1 şi n-am bani să plătesc chiria
Dialogul surzilor. Cam aşa s-ar putea defini anumite crâmpeie din conversaţiile mele zilnice cu Fişioru’, de parcă Ardealul şi Moldova ar fi galaxii diferite, nicidecum părţi ale aceluiaşi tot unitar, mândra şi minunata Românie. Fişioru’ e un tip energic, mare iubitor de natură, de la obiceiuri culinare până la ilustrarea perfectă a zicalei “codru-i frate [...]
Read the rest of Dulcele grai moldovenesc
Marţi, Fişioru’ nu are cursuri. Fiind liber, iaca ce s-o gândit dragu’ de el astăzi: – Rox, pe seară, când te-ntorci, o să-ţi fac o surpriză! – Ioi, ce faaain! jubilez eu. Cumva, am impresia că discuţia pluteşte în derivă. Parcă-parcă fiecare dintre noi ar mai avea ceva de spus. – O să fie o [...]
Read the rest of Surpriza
Tot din seria “colegii mei e dăjtepţi”, joia trecută, la închiderea revistei, când totul se făcea într-o grabă şi-o panică de nedescris, m-apuc de editat un text despre ceva trupă care-o ajuns pentru prima dată-n ţărişoara noastră. Totul decurge normal, e genul de interviu standard, specific relaţiei solist-trupă-celebră – jurnalist, cu întrebări de genul “cum [...]
Read the rest of Ashes to ashes, şold la şold
Luni dimineaţa. Roxa radiantă, neobişnuit de energică şi proaspătă – deh, doar a venit toamna – în faţa geamului, pensându-se. Ca muierile la început de săptămână, deh. Din capătul celălalt al curţii, copchilu’ de şase ani al proprietarei demarează în trombă. Îi place să alerge şi să se joace cât îi curtea de mare şi [...]
Read the rest of Pedichiuuurăăăăă!!!…
Mai nou, joi e ultima zi a săptămânii, cel puţin în redacţia noastră. Noaptea se închide numărul de revistă care apare luni. Iar acum că a venit toamna (de tot), te năuceşti de frig stând la birou atâtea ore, mai ales când ai atâta de lucru, încât nici să te ridici de pe scaun întru [...]
Read the rest of Just another day at the office…
(Acesta este, din păcate, serialul rânirii mele zilnice prin texte de căcat. Din episoadele anterioare: 1 şi 2.) Încep prin a vă spune că nu mai îs colegă cu redactoriţa care o avut de scos de pe reportofon “Meryl Streep” şi o scris în text “Marley Strip”. Pam pam. 1 down, a whole bunch to [...]
Read the rest of Din deliciul muncii de editor (3)
Exemplul 1 Te cheamă Luci, iar Fişioru-ţi zice donator de organe. Chiar dacă te-ai motociclit vreme îndelungată, ţi-ai rupt piciorul spart capul doar pe gresia propriei tale băi, alunecând la duş. Într-o zi, ţi-ai făcut un blog. io: stai ca vb la tel Luci: k Luci: am o mica rugaminte, dupa Ioi noah şi thulai [...]
Read the rest of Cum primeşti link pe Fascination Street
