Despre Roxa

Salut, sunt Roxa și am blogul ăsta din liceu. Reprezintă cea mai de durată relație serioasă pe care am avut-o de-a lungul (și de-a latul) vieții — cu excepția notabilă a părinților mei, evident. De-asta mi-ar fi și greu să mă despart de el.

Așa că voi reveni pe-aici sporadic, cu lentoarea specific ardelenească. Nu-mi impun reguli și disciplină, ci blândețe și răbdare față de mine în tot ceea ce-mi propun. Mai multă bucurie, nu militărie. :D

Ah da, pagina asta se intitulează Despre mine.

Am terminat Facultatea de Litere și m-am specializat în literatură engleză. Am lucrat în presă, dar mi-am dat seama că iubesc mult prea mult cărțile ca să stau departe de publishing. Așa că, de imediat 10 ani, mă ocup de cărți pentru copii la o editură din Ardeal.

Ce-mi place

  • Literatura. Muzica. Arta, sub orice formă sau înfățișare. Ok, poate am oarecare rezerve față de arta contemporană, dar hei, învață-mă și educă-mă, sunt deschisă. Cărțile sunt un fel de aer de munte în plămânii sufocați de cotidian. Nu pot fără.
  • Să citesc, să traduc, să scriu, să editez. Sunt foarte conectată la universul editorial al cărților pentru cei mici, atât din țară, cât și din spațiul anglo-american. Locuiesc într-o casă fără bibliotecă, numai cu rafturi improvizate care gem de supraîncărcare, și n-aș putea fi mai fericită. Print > digital, mereu.
  • Să scriu cu stilouri. Multe, diverse, cât mai multe, cât mai diverse (RIP portofel, cândva aveai doar un singur hobby găuritor de buget). Am un Pelikan Silvexa M21 moștenire de familie, pe care tata l-a primit cu ocazia majoratului de la bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodată. Așa că am devenit foarte atașată de acest brand de păsări cu peniță.
  • Să mămicesc. Cândva ridicam sprânceana când întâlneam astfel de cuvinte zaharos-siropoase, dar de aproape doi ani știu ce înseamnă un copil… de la burtă până la brațe și trecut prin inimă cu desaga de sentimente aferente. Te iubesc, copil scump.
  • Să fac editare video. Sunt un mare n00b, da-mi place de mor. Dac-aș avea mai mult timp liber, aș spama YouTube-ul cu clipuri despre cărți și stilouri — o nișă într-o nișă. Și n-aș avea succes. :))
  • Să creez, să învăț, să țin pasul cu lumea, trendurile și tehnologia. Probabil o s-o las baltă la un moment dat și o să recunosc că mi-a ajuns cât am ținut pasul cu informația. Probabil va veni vremea când copilul meu mă va declara depășită. Până atunci, hai să nu ne plafonăm, ok, Roxa?
  • Păsările, în general. O mare slăbiciune față de acești dinozauri cu penaj. Privesc picioarele unei găini și sunt instant transportată în trecutul de acum milioane de ani.

Ce nu-mi place

  • Pandemia e cap de listă. Mi-a răpit bucuria sarcinii și a vieții frumoase și plimbărețe pe care o aveam înainte. Siguranță, stabilitate, normalitate — duse-au fost toate din 2020.
  • Lipsa timpului de a mă autoîmpinge să fiu productivă.
  • Lipsa timpului de a sta degeaba.
  • Paradoxurile. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *