Roxa
Asta mi-e porecla de prin clasa a doua şi strâmb din nas când cineva se încăpăţânează să-mi spună “Roxana” sau mult mai abominabilul “Roxi”.
La origine ardeleancă a Târgu-Mureşului, da’ mă plimb des extracarpatic şi-mi place. Îmi place să mă plimb, în general. Când nu mă plimb, citesc şi zdrăngăn din chitară, dar mai rar în ultima vreme.
Liceu la mate-info de care m-a durut în cot, facultate de litere (română-engleză) în care mă implic prea mult.
Prezentă activ la concerte şi festivaluri de tot soiul, de obicei în primul rând şi cu un picior pe scenă, dacă se poate; asta când nu agresez timpane la microfon, total întâmplător.
Iubitoare de literatură predominant romantică, victoriană şi decadentă, dar nu mă sperie sau oripilează postmoderniştii. Eventual doar postmodernismul. 
Fixată pe scorţişoară, poze alb-negru şi hug-uri. Sarcastică, seacă, perplexă, hiperactivă şi uşor dezaxată în majoritatea timpului. În rest îmi place rozul. Glumeam. 
Am depăşit 20 de ani, da’ nu cu mult. Iaca şi-o poză:
