Ce bărbaţi mă mai plac (I)

V-am împuiat destul capul cu muzică şi cum să nu discriminaţi până nu plecaţi bine de tăt urechea, amu’ îi cazul să trecem la treburi serioase alte treburi: bărbaţi! Mai exact, ăia care, din motive încă nedesluşite de mine, mă plac. Ajutaţi-mă că nu mai pot să dau cu banul.

1. Rock star-ul.

  • Sexos, o ţârucă mai în vârstă, cu plete, barbă, craci sănătoşi şi un fund obraznic care imploră să crape pantalonii pe crupele-i apetisante.
  • Evident, foarte cult într-ale muzicii, cu pluridoctorat în metale grele, dar cântă ceva nou, pe val, numa’ bun de sucit minţile gagicilor.
  • Pozează în mascul alfa, dar are o doză de nesiguranţă şi o umbră de lezare emoţională care îl fac irezistibil. Roar.
  • Foarte iscusit cu palavrele (că doară de-aia are trupă, d’ooh), deşi nu se ştie juca şi nu-i deloc spontan la provocările mele ghiduşe şi perverse.
  • Un MONUMENT cu M mare de bun-simţ, ceea ce mi-o plăcut din prima, dar şi vulpoi bătrân, de o naivitate falsă şi perfidă până te face să spui lucruri pe care nici nu ştiai că le gândeşti.
  • Pe scenă, când e adulat, prinde curaj, se avântă în faţa gagicii de care-i place, care întâmplător relatează toate ăstea, şi, cântând “let’s get down to business” indicând prohabu-i, are impresia că i-a făcut cea mai mare declaraţie de dragoste… Facepalm în loop!
  • Înduioşător de drăguţ, mai ales când rupe două-trei cuvinte-n maghiară ca să mă impresioneze. ;))
  • Manchild. Probabil are mai mare nevoie de-o mămică decât de-o gagică. Iar io n-am timp şi răbdare de dragoste maternă, bleah, ce-i aia?
  • Fiind rock star, evident că face constant mişto de balcanismele mele, cu un cinism izvorât însă din drag (dar tot n-ar asculta d-ăstea nici căsăpit cu sapa). Când i-am zis să nu-şi nege rădăcinile, replica lui genială a fost: “Sunt născut şi crescut în Bucureşti, rădăcinile mele sunt în beton”. =))
  • E rock star, deci îi implicit beţiv şi afemeiat. Deşi-s atât, dar atââât de uşor de iubit, NU puneţi botul la rock stars. Ce rost are o relaţie căreia-i vezi deja sfârşitul? Evident, faptul că tu nu te laşi când îs atâtea care deja şi-o dat jos sutienele şi le-o ţâpat pe scenă te face interesantă… şi bucla-i infinită.

2. Minorul.

  • Dacă vă zic câţi ani are, sunaţi la 112 şi înfund închisoarea ani buni.
  • Rocker cu păr blond şi frumos, tulei abia răsărit pe faţă şi… şi… piesa de rezistenţă, un tatuaj tare fain pe braţ, care-i numai începutul unei adevărate opere de artă.
  • Insistent până dă în patologic. Are idei puţine şi fixe. Ferească sfântu’ ca ideea aia să fii chiar tu.
  • Îs şi io naşpa; ştiind că minţile virgine-s cele mai uşor de îmbrobodit, nici nu mi-am fluturat de două ori gingaşele-mi gene, că şi mi-o şi propus să MĂ MUT LA EL. Facepalm îi puţin zis.
  • Îi de-o gingăşie rară, dătătoare de curcubeie-n urechi.
  • Nu o aflat încă de balcanismele mele decât la un nivel foarte superficial, dar îs sigură că dacă-i explic cum stă treaba, mă cere de nevastă şi aduce scurt Fanfara Ciocârlia la evenimentul festiv. Tre’ doar să pocnesc din degete şi să spurc copchilul rocker, sabotându-i viitorul între amicii lui acneici, cu tricouri Iron Maiden. :))
  • De când s-o prins că-mi place sarcasmul, îşi testează încă skillz-urile neformate pe mine. Aşa că iar îs luată cu drag peste picior: tanti Roxa, babă, granny etc. ADIO!
  • Acuma serios, viaţă, ce ai de gând cu mine? Tocmai ce-am zis binepa unei relaţii de doi ani cu un copchil şi amu-mi trimiţi altu’? ŞI MAI tânăr? Ca să ce? Mă duc în sihăstrie, nu mă mai joc aşa!
  • Trivia mişto-i că o jucat într-un film cu Monica Bârlădeanu, câştigând nuş’ ce casting. :)) Numa’ bine, alt star, ce să zic…
  • Partea proastă-i că exact genu’ ăsta de tip îmi place. Da’ aşa, cam în zece ani de-acum înainte. Păţăsc.

Partea şi mai proastă-i că am zis doar de doi şi m-am lungiiiit hă-hă. Urmează următorul calup (şi sper că ultimul, dacă nu se mai gândeşte cineva să mă placă – într-un mod, nu-i aşa, inexplicabil – până atunci).

Răspunsul meu pentru rock star:

Răspunsul meu pentru minor (apropo, în tezaurul de clişee lingvistice ale lui Roxa, minori îs tăţi cei mai mici decât mine):

Şi totuşi, dacă asta ar fi un fel de primă semifinală, vouă care din ăştia vi se pare răul ăl’ mai mic? Hâc!