Mai nou, joi e ultima zi a săptămânii, cel puţin în redacţia noastră. Noaptea se închide numărul de revistă care apare luni. Iar acum că a venit toamna (de tot), te năuceşti de frig stând la birou atâtea ore, mai ales când ai atâta de lucru, încât nici să te ridici de pe scaun întru dezmorţire nu ai vreme. Înţelegeţi când vă zic că nu eram într-o dispoziţie tocmai bună. Nici calmă nu prea eram, gândindu-mă cu tristeţe la ce oră oi ajunge iar sub plăpumioara mea călduţă.

Şi fix atunci mă întreabă Incolora dacă iar prestăm ore suplimentare întru beneficiul gazetei…

Cei care nu suportă limbajul licenţios sunt rugaţi să nu citească mai departe. Go pick some daisies. :D

Incolora: mai stăm? :))
io: tre’ să stau ca TOT VIN TEXTE.
io: ma piş pe ele.
io: şi îngheţ în morţii mă-sii de redacţie
io: cavou’ pulii.
(…)
Incolora: vrei un calorifer şi un ceai
Incolora: îţi spune eu
Incolora: ţi-a îngheţat mintea
Incolora: :))
io: :(
Incolora: să scăpăm dracu’ de aici mai repede
Incolora: să le arătăm curu’ la geam
Incolora: :))
io: îl lipesc aşa, ştii? să se vadă în deplinătatea lui :))))
io: îl turtesc acolo la SGR*
Incolora: =))
io: mă prind de buci şi îi zic “pa” din gura mea verticală.
io: :))
Incolora: =))

După ce procesăm accesul meu de furie:

io: =))))))
io: mor de râs.
Incolora: eu am făcut pe mine

[*SGR (la noi în redacţie) = secretar general de redacţie, omul care ştie tot despre tot şi toţi, mai ales când vii, când pleci; în principiu, o freacă toată ziua şi te toarnă mereu sus când nu-i convine despre tine.]

Am ieşit afară şi vreo zece minute ne-am hlizit amândouă cu… ţurţuri. Nu ştiu cum naiba m-am adunat să mai lucru p-ormă. Incolora o dezertat la scurt timp după conversaţie, spre norocu’ ei.

Cum ziceam, mens cvasisana in corpore inghetato. ;))