Cum s-a văzut şi auzit Ian Brown din spate

Prin urmare, am bifat şi Control Day Out, la Arenele Romane. Zic “bifat” pentru că, din nou, gura mi-o dat şah-mat. Nu ştiu ce am, dom’le, da’ de când cu rezecţia-mi apicală, îs de mândra minune: am o dantură aşa de sensibilă, încât nu pot asculta muzică dată tare. Partea proastă-i că nu simt numai o durere ascuţită-n maxilarul superior. Mai ţineţi minte senzaţia liniarului sau unghiilor care scârţâiau pe tablă? Ei bine, adăugaţi asta la durere, căci exact aşa mă simţeam şi io. De la muzică. Live! Io, Roxa! Nu-mi venea să cred. M-am retras în fundu’ Arenelor, m-am cocoţat acolo şi… am stat. Ca la spectacol. Parcă venisem la teatru, nu la concert. Mişto, nu?

…Asta-n condiţiile-n care Şuie Paparude veniseră hotărâţi să dărâme Arenele. Cu beat-uri mişto, muzică dată tare de tot şi un Bean foarte în formă. A fost odată, Pentru inimi, Moartea boxelor au sunat de cinşpe ori mai bine-n aer liber decât în cortul bumţi-bumţi de la Peninsula, chiar dacă publicul nu se compară. :) Deşi mă enervează comparaţiile Bean vs. Junkyard, tre’ să recunosc că şuiul nostru paparud ştie să cânte, nu doar să vorbească, să strige şi să răpăie – lucru care, de ce să nu recunosc, mă mai călca uneori pe nervi în cazul lui Junkyard. Şi nu, până acum n-am avut privilegiul să asist la un concert ROA, să văd dacă s-o mai schimbat ceva. Să revenim. Deci, în concluzie, foarte fain să-nchei o vară cu un astfel de show marca Şuie Paparude. Superbă atmosfera, s-o simţit până-n capătul opus al Arenelor. Respekta!

Şi apoi… momentul Ian Brown. Acum… nu sunt expertă-n Brit culture, nici măcar în Stone Roses. Ştiu câteva piese, ştiu că omul e o legendă, îi cunosc toate colaborările cu UNKLE, îi simt influenţa-n muzica din zilele noastre. Totuşi, de la concert am plecat dezamăgită. Experienţa a fost prea sintetică pentru gustul meu. Am trecut peste partea cu vocea – şi tipu’ de la Smashing Pumpkins are voce proastă, da’ ce piese face, ce piese! Aş fi trecut chiar şi peste faptul că se auzeau (cu ostentaţie!) o mulţime de instrumente (trompete, viori… la dracu’, io ştiu?.. vuvuzele) dintr-un laptop, da’ o chitară să n-ai în trupa de pe scenă? O chitară?! Prezentă aproape-n toate piesele? Impardonabil. :)) Omul ăsta cântă de toate. Dance, ceva groovy, apoi îţi ia minţile cu una profundă… Dansează, se zbenguie, suferă… nah, cum cere piesa. Ăsta-i stilul Madchester, ăsta-i rockul psihedelic, care, fie vorba-ntre noi, e mai mult dance. :)) E prea îndepărtat în timp să-l înţelegem, prea brut ca să-i dăm o şansă (mie, personal, îmi place mai mult shoegazeu’ :D). M-am bucurat să văd oamenii din primele rânduri vrăjiţi de melanjul de muzică de toate felurile, chiar dacă io, una, nu l-am prea gustat. Sau poate-i prea rafinat pentru mine, mai ştii? Dar degeaba. Ceva nu era în regulă. Măselele au protestat. Stone Roses rămân Stone Roses. And they had a guitar.

La Unkle Sounds n-am mai stat. Era, oricum, doar un DJ set, adevărata experienţă cu oamenii ăştia fiind dincolo de durerile mele tomnatice de dinţi. O să se-ntâmple şi aceea cândva. Am un feeling. :)

Concurs: hai cu noi la concertul Ian Brown

Nu sunteţi străini de faptul că io… sunt câştigător profesionist de bilete la concerte. Să fie şi asta o compensaţie a faptului că mai bine de juma’ de salariu se duce pe chirie. :)) Anyway, de data asta, o câştigat şi Fişioru’ la acelaşi concurs, aşa că ne-am trezit cu… prea multe bilete câştigate. =)) Runia o să crape de ciudă când citeşte asta.

Oricum, ne-am gândit noi că invitaţiile duble fiind pe numele nostre, n-avem cum să le vindem, aşa că vă chemăm cu noi la concert.

Am, deci, două invitaţii de o persoană la concertul Ian Brown de la Arenele Romane, din cadrul Control Day Out, care are loc sâmbăta asta. Două, pentru doi participanţi adică. Dacă nu participă doi omini, le dau pe amândouă singurului înscris. Dacă nu participă nimeni, mă fac bişniţară în faţa Arenelor. :)) Tot ce tre’ să faceţi e să lăsaţi un comentariu în care să spuneţi ce amintiri vă leagă de fo’ piesă a omului ăstuia, cântată cu sau fără UNKLE. Fiţi originali şi creativi, folosiţi-vă bine atuurile lingvistice, că n-o să las onoarea domnului random.org să aleagă, ci o voi face io, cu mintea-mi subiectivă.

Concursul se încheie joi seara spre noaptea, ca să ştiţi că tre’ să faceţi un drum până la Bucureşti, dacă nu vă nimeriţi de prin preajmă. Succes! Hai, că-i mai simplu ca bacu’. :D

Later edit

Aşa cum am promis, revin cu verdictul. Câştigători sunt, evident, Runia şi Cougar, pentru dovada de implicare activă în concurs, acordarea unei atenţii deosebite omului săptămânii, Ian Brown, precum şi pentru faptul că sunt doi oameni normali şi de o sobrietate incomensurabilă. Vă plac glumele mele? :))

Iar acum să ne întoarcem la lucruri serioase. Vin cu noi la concert Ramona, care mi-o mers exact la inimă cu atmosfera povestioarei, precum şi Armand, care se vede că-i îndrăgostit de aerul Brit pe care-l va avea concertul ăsta. Vă trimit mâine detalii despre cum procedăm. În principiu, ne întâlnim la intrare, da’ mai multe… pe mail. Aşa că fiţi pe fază şi felicitări! ;)