Cu câteva săptămâni în urmă, circula în blogosferă un soi de leapşă: ce întrebări ţi-ai adresa ţie, celui din viitor, dacă te-ai întâlni întâmplător pe stradă? Am stat să reflectez câteva secunde şi-am ajuns la concluzia că n-aş fi curioasă dacă s-a inventat leacul pentru cancer sau dacă f’un grup de cercetător britanici a descoperit elixirul tinereţii. Toate astea ar fi inutile dacă în 2050, să zicem, ar continua să ne fie absolut necesar un obiect pe cât de banal, pe atât de primitiv.

Vorbesc, desigur, despre hârtia igienică. Sincer, pe când o evoluţie în domeniul ăsta? Măcar se ocupă cineva? Mi-e greu să cred că peste sute de ani, urmaşii noştri vor fi atât de înapoiaţi încât să nu găsească altă modalitate de a împăca sistemul excretor cu igiena personală. I mean… wtf?

Până atunci însă, comuna hârtie igienică rămâne un instrument trebuincios şi indispensabil, care nu necesită un marketing prea ingenios pentru a se vinde, dar care se găseşte în suficiente forme şi culori pentru a fi o adevărată declaraţie de atitudine şi statut social.

• Hârtia SRI

E de un alb imaculat. Oricât te-ai şterge, reputaţia îţi rămâne mereu… pătată. Meniul ultimelor două zile nu e niciodată un secret pentru ea.

• Hârtia hipster

Colorată, cu multe floricele. O găseşti mereu pe cel mai cool suport de toaletă. Deşi pare că nu-i nimic de capul ei, e cea mai scumpă dintre toate. Considerată adesea inutilă, de fiţe.

• Hârtia piţi

Roz, pufoasă, niciodată în mai puţin de trei straturi. Culoarea stridentă îţi ia ochii, dar consistenţa te farmecă. Ai lăsa-o oricând să te atingă.

• Hârtia cucu-bau

Diafană, vaporoasă, subţirică. E mereu plină de surprize care opresc inima-n loc: uite degetu’, nu e degetu’. Cunoscută şi sub numele de hârtia Big Brother, din cauza găurii lăsate în urmă.

• Hârtia Texas-Chainsaw-Massacre

Ideală pentru un party de Halloween. Adesea comparată cu un şmirghel sau o răzătoare. Foarte dură, însângerează bunătate de posterior.

• Hârtia pensionar-în-RATB-vara

Se găseşte în multe forme şi culori, însă principala sa caracteristică este că e întotdeauna parfumată. De ce?! E la fel de necesară precum deodorantul peste transpiraţie

• Hârtia nostalgie-comunistă

Cur papirus disfuncţional, de cea mai joasă speţă. Se găseşte mereu în varianta tetra, cu aşchii de diferite dimensiuni, dar veşnic ascuţite. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.

• Hârtia polistiren

Nu absoarbe nimic, doar întinde. Se foloseşte pe riscul fiecăruia, dar… mai rău faceţi. Sunt necesare cel puţin trei suluri pentru o igienă mai puţin precară. Până şi hârtia de revistă glossy ar fi mai eficientă.

…

Da’ până cââând?! ~X(