Facultea. Că de ea vorbesc.

Asta nu înseamnă, totuşi, că zilele astea nu mai zburdăm ca mieluşeii blânzi şi fericiţi care n-au nici cea mai vagă idee că urmează să fie duşi la abator, plimbându-ne prin soare fără griji şi anticipând vremurile în care va începe stresu’ şi cele 10+ ore pe zi de stat la şcoli, alintându-ne cum că cât de greu îi, da’ de fapt plăcându-ne ca unor masochişti care estem. :D

Bibliografia ? Incomensurabilă. Obligatorie ? Toată. Durerea noastră în părţi indecente ? Nepreţuită. :)) Nici nu ne obosim să avem certitudini cifrice. Au calculat alte minţi luminate înaintea noastră – ar trebui să citim 3 cărţi pe zi ca să fim gata până-n sesiune cu totu’.  Asta, desigur, presupunând că lucrarea de licenţă-i gata deja. Hop hei ! :))

Încă nu ştiu dacă mulg statu’ de bani. Secretarele au şi ele numai două viteze: încet şi pe loc.

Da-i mişto în primele săptămâni, mai ales când îţi dai seama că toţi s-o întors cu platfus la creier din vacanţă. Unii o uitat limbul român, alţii inglishu’, dar, dintr-un vădit spirit de emulaţie, suntem şi care ne-am străduit să nu uităm nimic, să ştim tot, ba chiar să trecem neobservaţi cu osmotica aia drăcească de romgleză.

Strike 1

Blonda şi Buburuza mă aşteptau păh coridor în timp ce io ieream în faţa oglinzii, checking myself out, ptiu ptiu că perfectă mai mi-s. Noah, şi când ies, ăstora doo le jucau lacrimile-n ochi şi tătă faţa le ierea numa’ o gură.

– Că ce doamne iartă-mă aţi şi păţit, tu ? îs şi io curioasă.
– Aaaaaahahahaha Roxa !! O trecut Bella (o unguroaică mişto din grupa întâi, n.a.) pe-aici şi ne-o întrebat dacă facem schimbu’ ăla de grupe de la 4 la 6 ! Şi ahahahaha, o zâs foarte revoltată că “Noah, să ziceţi la toată lumea, că colegele voastre deja urlesc la mine !” Urlesc, tu, auzi ! Ahahahaha !!!

După ce gat şi io de hohotit, le întreb că ce i-o zis sireacei fiinţe.

– Apăi ce să mai şi zici, c-o fugit pe scări. Da’ am crezut că nu mă poci abţine până pleacă, doară deja am văzut-o pe Buburuză cu ochii bulbucaţi şi era să mă pufnească râsu’ ! spune Blonda cumsecade.
– Noah, şi ? întreb io nedumerită. Ce-avea ?
– Ooh, că de era Roxa aici îi râdea în nas, zice Blonda către Buburuză şi mai şi imită cum râd, la care asta mică adaugă:
– Du-te tu că de era Roxa aici, săraca Bella nu mai ieşea din casă.

Aha, deci amu’ io-s bruta insensibilă şi needucată ! Să se bucure că n-am urlit la ele, zic ! :))

Strike 2

Uitându-mă plictisită în dreapta mea, văd cartea de pe masa unei colege şi o-ntreb mirată:

– Ce, şi Coliba unchiului‘s Tom o avem de citit ?

Doamne proastă-s. :))

Strike 3

Începe un seminar, profa ne zice călduros cum că she’s very glad to see us, la care Blonda, de lângă mine, o comite foarte sigură pe ea:

– So we are !

Dotata, de undeva din spate, aprobă zicând aceeaşi inepţie a topicii. Profa, draga de ea, că tare dragă mi-i, îşi ridică ochii din foi şi o priveşte cu îngăduinţă şi milă pe Blondă, zâmbind blajin. :)) Io atâta am aşteptat şi, văzând că Blondei i se mişcă rotiţele în căutarea greşelii, mă eliberez:

– So ARE WE, ce dumnezo…

Râsete şi voie bună. Nu garantez cu ficaţii că s-o prins şi Dotata. :D

Strike 4

Profa-mi cea dragă, la câteva minute după isprava de mai sus, ţine neapărat să ne arate că nivelu’ academic nu-i aşa de pretenţios şi preţios precum crede tătă lumea, şi că, prin urmare, poate şi ea, ce naiba.

– Încă n-am primit listele de la secretariat şi nu pot să vă împărţesc temele.

=)) Di ce, di ce ne trăbă atâtea limbi ? :))

Knock out

– Doamna profesoară, ce înseamnă “în stare fetală” ?

Decide for yourselves. :))

Eeeei, da. Lungă o fost vara şi anchilozate mai ni-s sinapsele. Ah, şi pe când ne-am obişnuit cu ideea că colegele  noastre de aceeaşi vârstă îs logodite, măritate sau au chiar şi prunci, un nou trend se instalează comod şi nonşalant: încep să le moară părinţii…