Tag Archives: work

Ashes to ashes, şold la şold

Posted on by
9

Tot din seria “colegii mei e dăjtepţi”, joia trecută, la închiderea revistei, când totul se făcea într-o grabă şi-o panică de nedescris, m-apuc de editat un text despre ceva trupă care-o ajuns pentru prima dată-n ţărişoara noastră. Totul decurge normal, e genul de interviu standard, specific relaţiei solist-trupă-celebră – jurnalist, cu întrebări de genul “cum te simţi prima oară-n România?” sau “ce părere ai despre mâncarea de-aici?”

By the way, ar trebui să existe o lege nescrisă a jurnalismului care să interzică întrebările astea infatuate puse unor legende vii. Ce dracu’, îţi vine-o trupă care cântă de 30 de ani şi asta-i tot ce poţi?

Revenind. În timp ce-mi zburdă ochii peste text, mă mir şi sunt recunoscătoare forţelor divine că n-are greşeli prea multe şi, în mod surprinzător, niciuna flagrantă. Evident, mă bucurasem prea devreme, căci răspunsul la întrebarea despre concert o fost sub centură.

“Concertul a fost foarte frumos! Am avut parte de un public deosebit. Fanii noştri din România sunt cei mai tari. A fost un blestem.”

Mceee?! Clipesc de două ori, apoi rămân poker face.

Ipoteza 1: Membrul formaţiei aflate-n dialog cu-a mea dragă colegă o fost răpit peste noapte de extratereştri. Economia de pe planeta lor este în impas din cauza turismului, pentru că tot mai mulţi intergalactici preferă să-şi petreacă timpul pe Terra. Aşa că inoplanetanii au luat atitudine, începând să răpească oameni importanţi de pe Pământ şi să-i convingă să spună tuturor că aici îi cam naşpa. În timpul torturii, extratereştri i-au spus cântăciosului să nu fie prea din topor, să se prindă lumea că o fost răpit şi obligat să mintă, ci să strecoare râca printre laude, ca să pară totul mai voalat…

Ipoteza 2: Pe colega care-a scos interviul de pe reportofon o pălit-o vedetismul, astfel încât a plătit un traducător să i-l rescrie stilizat. Din păcate, a nimerit-o pe tipa care, la venirea lui Bush în România, a tradus “România merge alături de USA shoulder to shoulder în lupta contra terorismului” prin “şold la şold“.

Ipoteza 3: Forma iniţială era “It was a blessing”, iar colega mea a dat fuguţa la dicţionar să vadă ce-i ăla “blessing” şi cu se mănâncă el. O căutat, n-o sesizat că “blestem” era la secţiunea =/=, o văzut că începe tot cu “b”, deci e cea mai apropiată formă. Voila! O aşternut în text “blestem”, mândră de documentare.

Acum nu-mi rămâne decât să aflu exact. Cred că ăsta-i singurul motiv pentru care pornesc acum înspre muncă. ;))

Just another day at the office…

Posted on by
6

Mai nou, joi e ultima zi a săptămânii, cel puţin în redacţia noastră. Noaptea se închide numărul de revistă care apare luni. Iar acum că a venit toamna (de tot), te năuceşti de frig stând la birou atâtea ore, mai ales când ai atâta de lucru, încât nici să te ridici de pe scaun întru dezmorţire nu ai vreme. Înţelegeţi când vă zic că nu eram într-o dispoziţie tocmai bună. Nici calmă nu prea eram, gândindu-mă cu tristeţe la ce oră oi ajunge iar sub plăpumioara mea călduţă.

Şi fix atunci mă întreabă Incolora dacă iar prestăm ore suplimentare întru beneficiul gazetei…

Cei care nu suportă limbajul licenţios sunt rugaţi să nu citească mai departe. Go pick some daisies. :D

Incolora: mai stăm? :))
io: tre’ să stau ca TOT VIN TEXTE.
io: ma piş pe ele.
io: şi îngheţ în morţii mă-sii de redacţie
io: cavou’ pulii.
(…)
Incolora: vrei un calorifer şi un ceai
Incolora: îţi spune eu
Incolora: ţi-a îngheţat mintea
Incolora: :))
io: :(
Incolora: să scăpăm dracu’ de aici mai repede
Incolora: să le arătăm curu’ la geam
Incolora: :))
io: îl lipesc aşa, ştii? să se vadă în deplinătatea lui :))))
io: îl turtesc acolo la SGR*
Incolora: =))
io: mă prind de buci şi îi zic “pa” din gura mea verticală.
io: :))
Incolora: =))

După ce procesăm accesul meu de furie:

io: =))))))
io: mor de râs.
Incolora: eu am făcut pe mine

[*SGR (la noi în redacţie) = secretar general de redacţie, omul care ştie tot despre tot şi toţi, mai ales când vii, când pleci; în principiu, o freacă toată ziua şi te toarnă mereu sus când nu-i convine despre tine.]

Am ieşit afară şi vreo zece minute ne-am hlizit amândouă cu… ţurţuri. Nu ştiu cum naiba m-am adunat să mai lucru p-ormă. Incolora o dezertat la scurt timp după conversaţie, spre norocu’ ei.

Cum ziceam, mens cvasisana in corpore inghetato. ;))

Din deliciul muncii de editor (3)

Posted on by
5

(Acesta este, din păcate, serialul rânirii mele zilnice prin texte de căcat. Din episoadele anterioare: 1 şi 2.)

Încep prin a vă spune că nu mai îs colegă cu redactoriţa care o avut de scos de pe reportofon “Meryl Streep” şi o scris în text “Marley Strip”. Pam pam. 1 down, a whole bunch to go.

Deci priviţi, dară, coşmarul meu zilnic.

“Înainte de a pleca spre Statele Unite, Ovidiu Hurduzeu a acordat revistei noastre un interviu ale cărui răspunsuri naşte întrebări profunde.”

Şi lacrimi şi mai profunde…

“Colonoscopia se face, de regulă, cu anestezie generală, pentru a asigura un confort sporit pacienţilor şi a lăsa chiar o amintire plăcută despre explorare.”

=)) Adică eşti sedat şi când te trezeşti umbli cam crăcănat, dar vai ce-ţi mai place…

“Desigur că nişte prieteni adevăraţi care ne-au susţinut în toată această perioadă şi bineînţeles, că între prieteni, multe discuţii comentarii, semne de întrebare, dar în orice caz multe multe felicitări şi încurajări pentru cariera noastră.”

Desigur şi bine-nţeles, dar în multe cazuri verb lipsă.

“Oraşul lui Nicolae Iorga, mare scriitor şi critic literar, centru turistic plin de tradiţii este punctul nostru de plecare.”

Oraşu-i mare scriitor sau Iorga-i centru turistic? Că n-am pre’ înţeles.

“Ca fizionomie, aceştia aveau trupuri robuste şi picioare lungi.”

Mwahahaha! Pe lângă picioarele şi corpurile groteşti care le ieşeau acestora din faţă, ştiţi care-i cel mai amuzant lucru la construcţia asta? Că eram aşa de obosită după o săptămână de lucru, încât nici n-am sesizat că-i greşită. Aşa am trimis-o la corectură. :)) Ce-am mai râs p-ormă, numa’ noi ştim.

“Suede a cântat hituri precum Maria, Come Back Girl, Filmstar, Everything Will Flow.”

Toate bune şi frumoase, numa’ că primele două-s “hiturile” formaţiei din deschidere, The Mono Jacks, dăşteapto care cauţi pe net! Nici nu ştiţi cum m-o mâncat să las aşa în revistă, să vadă şi domnii organizatori pe cine acreditează la concerte. :D

“Producţia a fost premiată, anul trecut, la festivalurile de film de la Oxford şi Dallas şi mărturiseşte despre capacitatea unei femei de 87 de a trăi înconjurată de lucruri frumoase, cum ar fi florile şi familia.”

Wow, într-adevăr, tre’ să fii tare rezistentă pentru a putea trăi înconjurată de flori şi familie… Capacităţi incredibile îţi trebe!

“Tom Jones este chiar un sexbomb, sau la Tina Turner, Barbara Streisand sau a fost ziua lui Roger Waters, care a împlinit recent 68 de ani.”

O frază cu adevărat alambicată, cu multe sensuri profunde ascunse printre rânduri.

“Săptămâna trecută, concertul artistei, intitulat Loredana “Agurida Fantastica”, în cadrul căruia a cântat cu mai mulţi prieteni. Printre care s-a aflat şi Cristi Iacob, care a cântat un duet cu Lori melodia celebră, Bună, seara, iubito!, pe care artista o interpreta alături de Ion Caramitru.”

Dar vai care… nici nu ştiu de unde să încep, care. Pe care. Zic. Gen. Care.

“Când vine vorba despre implicarea vedetei tv în creşterea mucuţului David (…).”

Lovely, lovely typo… sper. :)) Da’ cu ăştia cred că v-am convins că nu se ştie niciodată…