La noi totul e posibil – II

A doua zi m-am trezit cu zâmbetul pe buze, auzind-o pe Maria spunând, cu două camere mai încolo, ceva de genul: “Luna Amară sunt ca şi South Park, nu mă pot sătura de ei oricât i-aş asculta.” :)

Puţin mai încolo, Cotoară, Vlad şi Pavel au pus de nişte Nirvana şi ne-am strâns toţi să-i ascultăm. Da, într-adevăr, sună mult mai bine decât atunci când erau nevoiţi să cânte mai sus pentru a se auzi şi “bass-ul” la clasică al lui Cotoară, sau decât atunci când nu se auzea deloc. Acum au nevoie doar de un toboşar (sau metronom până atunci) şi vocalist.


Am încercat şi eu bass-ul şi mi-am dat seama că, pe lângă faptul că e mult mai greu decât o clasică, mi-e şi mai dificil să mă-ntind până la capătul lui. Small hands, mine.

bass is not for me


Vlad nu s-a putut abţine de a-şi arăta his gay side. Cu puţin ajutor din partea lui Meda, rockerul nostru a devenit un hibrid între Irina de la A.S.I.A. şi Ozzy Osbourne. =))

“OMG, I’m gay.”


Îmi place de Cotoară, din “Bă, Alex!” a ajuns să-l strige pe Alex doar “Balex!”. Cred c-aşa-i rămâne porecla. :)

Călin curăţa de zor grătarul pentru a face o tură de pui, iar Vlad privea scena, râzând. Când l-am întrebat de ce, mi-a spus că Cotoară a spălat voma de pe pătură cu exact aceeaşi perie de sârmă. :)))) Când a aflat Călin, a rămas puţin perplex, dar s-a consolat spălându-se pe mâini. :)))

După ce-au ajuns, în sfârşit, Diana şi vărul ei, Antonio, din Germania, am constatat cu surprindere că System Of A Down continuă să meargă, cu toate că iPod-ul a fost înlocuit de laptop. Aşa că, pe Sugar, am pus de-un pogo adevărat împreună cu Vlad, Pavel, Maria şi epoH. Într-o pauză am ieşit pe verandă cu Maria, unde am început să analizăm o carte cu interpretări ale teoriilor lui Nostradamus ce-am găsit-o pe acolo. Mi-a plăcut enorm; se poate discuta perfect despre istorie şi politică în compania Mariei, a lui Dorgo şi a lui Călin.

Dorgo şi cartea în cauză


A urmat un photo-session şi o tură de râsete cu Pavel, probabil singurul om de pe planetă cu care pot discuta orice lucru, oricât de cretino-imbecil ar fi.

Pavel şi toporaşul

ameninţător. boo !


Ploaia ne-a alungat din nou casă, unde ne-am cam împărţit în două tabere: cei care jucau cărţi şi cei care jucau adevăr sau provocare şi sticla. Eu eram, normal, în prima categorie. Faza tare a avut loc între Călin şi Diana. Călin, destul de serios în marea parte a timpului, i-a cerut Dianei să dea mai tare muzica, să poată asculta nu mai ştiu ce piesă de la Celelalte Cuvinte. Diana, sătulă de insistenţele lui, i-a spus să ia boxa-n braţe şi s-o lase-n pace. Odată ce Călin a îmbrăţişat boxa, sprijinindu-se cu urechea de ea, Diana a dat aproape la maxim ampliful. Şi de acolo, dă-i râs, în special ea. =))


După ploaie, Călin s-a văzut nevoit să mai pună de-un foc pentru a ne putea hrăni pe toţi.


Călin, lord of the flames

burn, mothafuckah, burn


La foc, în seara aceea, o groază de Altar (ai căror “subtilitate” în versuri a constituit subiect de hohote de râs), Rage Against The Machine, Iron Maiden şi Bob Marley, în mod surprinzător. Asta pe lângă discuţii despre literatură între mine şi Maria, totul culminând cu Mircea Eliade şi veşnica polemică – de ce a scris pentru bani, etc., etc. Între timp, Dorgo şi Cotoară îi explicau lui Antonio, într-un mod amuzant, ce-nseamnă România, recunoscând apoi că, de fapt, totul e tragic.


Am avut un moment în care eram singură, în verandă, cu o bere, şi Raul m-a-ntrebat dacă-s tristă. A avut un moment în care chiar era dispus să stea şi să asculte, dar am fost mult prea expeditivă şi am pasat zarurile în propria lui curte, fără să-şi dea seama.


Noaptea, eram în pat cu Diana, Cotoară şi Călin, încercând să-i găsim un nume bass-ului. Cele mai bune variante între care oscilează Cotoară sunt Ghiţă (a lui Vlad – strigată de dincolo) şi Janos baci (a mea). Who the fuck names his guitar nowadays anyway ? :))


Later that night, m-a trezit Vlad vorbind prin somn, spunând întâi un “da”, apoi “sună bine piesa aia…” The dude talks in his sleep. :))


În ziua următoare am cam răbdat frig. Nici măcar focul lui Călin nu ne-a mai prins aşa bine, cu toate că ne-a salvat de la foamea ce-o aveam toţi în noi, în timp ce Lola (not my idea of a name; Lola se numesc toţi câinii de pe vremea străbunicii încoace) poftea necontenit pulpele de pui, pâinea prăjită şi salamul ce se prăjeau deasupra jarului. :)


smooch de Lola

mmm… food


Eram cu toţii bosumflaţi că trebuie să ne întoarcem în oraş, dar cu toate astea, am reuşit să ne mobilizăm pentru curăţenie. Din mizeria şi dezordinea cumplită n-a mai rămas nimic, iar eu am fost plăcut surprinsă, cu toate că mă agitasem mult înainte. Ever tried washing dishes with Cilit and vomă-remover ? Să nu-ncercaţi niciodată. :)

Când totul a fost gata, ne-am înarmat cu bagajele şi am pornit spre gară.

gaşca


Pe tren am stat în două compartimente. Discuţia predominantă, în al nostru, a fost despre lucrurile ce-ţi îngălbenesc degetele, apoi a derivat în lucruri care sunt galbene, dar nu mai conta. S-au zis multe, de la tutun la fructe galbene, de la puroi la bere şi de la polen la capsule, tablete, gogoloaşe şi cocoloaşe de vopsea galbenă. =)) Totuşi, trebuie să mă laud, când am spus “secreţii vaginale”, toţi au început să râdă, iar Maria mi-a spus că va păţi ca şi Cartman: nu va mai putea râde pentru că a auzit cel mai amuzant lucru posibil. :))))


epoH…

Pavel…


Ajunşi în oraş, mergând agale spre o staţie de bus, eu şi Pavel încă mai debitam imbecilităţi referitoare la degete galbene, şi am ajuns să enumerăm gemuri şi compoturi de fructe galbene, spre disperarea şi amuzamentul celorlalţi. Crazy ass people. :)

Cât de curând ne-ntoarcem, guys, cât de curând. That’s a promise.

5 thoughts on “La noi totul e posibil – II

  1. Suna misto de tot… Vreau si eu gasca de-asta ca a ta :D Desi as putea sa renunt la faza cu spalatul vaselor cu peria de la voma…

    P.S. N-am mai auzit pana acum de un caine pe care-l/o cheme Lola.

  2. =)) Asta da excursie!!! Nu pot decat sa visez la cat de ca lumea o sa fie la Rosia Montana! :D

    AI grija de de gasca aia nebuna a ta, ok? :*

  3. Jen, ahahahaha. :)) Nimeni nu m-a obligat, dar pur si simplu nu era altceva ce se putea folosi. Cat despre caine, vrei sa spui ca e nume inspirat sau neinspirat ? :) Not my idea anyway.

    Ionuca, iti garantez ca vei avea loc langa cortul nostru si ne vom distra sanatos. ;) Hug >:D<

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *