Perspectivele de viitor, mai exact de după data de 23 decembrie (după Rock Xmas, la care sper să ajungă şi nişte oameni de prin alte localităţi :D), sunt foarte sumbre. Crăciun în familie, însă fără spiritul de sărbătoare din anii copilăriei, în care ai mei mă vor înnebuni cu al lor Hruşcă, iar eu voi fi nevoită să port căşti dacă, de exemplu, mă apucă un chef subit de hardcoreală. :) Revelion şi mai sumbru, fără absolut nici o perspectivă interesantă, doar câteva invitaţii prin vreun apartament în oraş… :/ Eh, aşa e când te prinde anul nou fără boyfriend :)), lucru ce nu mi s-a mai întâmplat în ultimii… mulţi ani. :)) Şi cabana e luată, a profitat unchiu’ de febra mea şi a venit să mă-ntrebe dacă am nevoie de ea tocmai în momentele în care doar auzul cuvântului “munte” îmi provoca frisoane. Aşa că… home will do just fine this year. :/

Am reuşit să citesc şi eu Hanu Ancuţei a lui Sadoveanu. Omului ăluia i-ar trebui spus Sedativu’, like someone said. Aş vrea să învie doar pentru ca să-l pot omorî cu mâna mea. De ce nu putea fi ca orice alt scriitor ? Nebun şi cu viaţă scurtă ? But noooo… el a trebuit să trăiască j’de ani în care să toarne duzine de romane plictisitoare, dintre care 80% istorice. Ideea era că am putut citi două povestiri din nouă fără să adorm, iar după o cruntă moţăială am terminat, cu eforturi supraomeneşti, şi restul cărţii. În vacanţa asta trebuie să mă apuc de Fraţii Jderi, să nu mai împuşc vreun 3 pe ea pe necitit, ca-n a 10-a. :))) Vorba mumei: “Bine că eşti în stare să citeşti toată biblioteca şi nu-l poţi citi pe Sadoveanu !” :)) Well, true, true.

Am citit, în schimb, în perioada pseudo-letargică de după gripă, o carte de 420 şi ceva de pagini într-o zi. :)) Şi pe parcursul zilei aceleia am ascultat o singură melodie care se potrivea perfect cu atmosfera din roman. E o clasică ce nu mi-a picat în mână până atunci (era pe cel mai înalt raft din bibliotecă şi eu sunt scundă :))) ), “Wuthering Heights”-ul (“La răscruce de vânturi”) lui Emily Bronte. M-a uimit atmosfera întunecată a romanului, ambiţia şi sălbăticia, complexitatea personajelor, precum şi analiza lor psihologică şi socială, dar mai ales intensitatea sentimentelor acestora.

“My son is prospective owner of your place, and I should not wish him to die till I was certain of being his successor. Besides he’s mine, and I want the triumph of seeing my descendant fairly lord of their estates: my child hiring their children to till their father’s land for wages. That is the sole consideration which can make me endure the whelp: I despise him for himself, and hate him for the memories he revives!”

Am scos şi filmul (cel nou din ’92, nu cel din ’39 – care ar fi fost bun dacă ar fi prezentat TOT romanul, nu doar jumătate din el), şi pot să spun că e foarte apropiat de carte şi îl recomand cu căldură. Mă deranjează doar OST-ul care e prea cheesy, sunetele acelea vechi de vioară nu au ce căuta acolo, cartea e iniţiatică şi psihologică, nicidecum de dragoste, deşi în jurul unei mari asemenea poveşti gravitează întreaga acţiune. Eh, doar n-ar putea pune obsesia mea – Skunk D.F. – Mantis – ca soundtrack, nu ? Poate dacă ar avea o variantă în engleză – the song is Spanish, my dears, so Spanish rock rocks, obviously. Aş vrea să mai văd un remake cu Johnny Depp în rolul lui Heathcliff şi pot muri liniştită. :))

Îmi place că e încă toamnă şi aproximativ cald şi sper să ţină cât mai mult.

P.S. Cine-mi ia cărţi bune de Crăciun ? :)))

P.P.S. Joi dau teză la mate şi am un morcov de mărimea Chinei. :-S HELP.