Încă de la primele pagini, atmosfera greoaie de mister te apasă.

“The bodies were discovered at eight forty-five on the morning of Wednesday 18 September by Miss Emily Wharton, a sixty-five-year-old spinster of the parish of St. Mathew’s in Paddington, London, and Darren Wilkes, aged ten of no particular parish as far as he knew or cared. This unlikely pair of companions had left Miss Wharton’s flat in Crowhurst Gardens just before half past eight to walk the half-mile stretch of the Grand Union Canal to St. Mathew’s Church.”

Oh da, e cu siguranţă o carte de atmosferă, fără doar şi poate. Acţiunea se petrece în Londra şi îl are în centrul atenţiei pe inspectorul de poliţie Adam Dalgliesh şi asistenta lui, Kate Miskin, care investighează moartea a doi oameni cu gâturile retezate într-o mică biserică din Paddington. Ciudat este faptul că un mort e vagabond alcoolic, iar celălalt, Sir Paul Berowne, baronet şi fost ministru de curând retras, ceea ce stârneşte curiozitatea cititorului de la bun început. Pe tot parcursul dificilelor investigaţii, l-am iubit pe Paul Berowne – despre care am aflat progresiv totul – şi i-am urât familia. :))

Îmi plac foarte mult interogatoriile lui Dalgliesh şi metodele prin care descoperă dacă un suspect minte sau nu, precum şi pasiunea autoarei pentru arhitectură şi amenajările interioare ale caselor, şi fascinaţia ei pentru Londra, văzută prin ochii personajelor. Chiar dacă e a 10-a carte (cred) din seria cazurilor lui Adam Dalgliesh, are o acţiune de sine stătătoare şi ajunge să placă şi fără să fi citit şi celelalte cărţi, dar, cel puţin eu, aş fi curioasă să o fac fiindcă “Gustul morţii” e cu siguranţă o carte pe gustul meu. :D =))

Apoi am citit prima carte a lui John Grisham, “…Şi vreme e ca să ucizi”. De John Grisham ştiam doar că e autorul celebrului “Cazul pelican”, a patra lui carte, pe care-am să ajung s-o citesc cândva. Deocamdată pauză cu poliţistele, mă întorc la atmosfera mea britanică. :))

John Grisham e american absolvent de drept, deci acţiunea cărţii se petrece în Mississippi, unde o fetiţă de culoare, de 10 ani, e violată de doi indivizi albi, beţi, iar tatăl fetei se decide să facă singur dreptate. Deşi rasismul părea demult dat uitării, în scenă intră Ku Klux Klan-ul, ambiţiile politice, presa, iar sudul Statelor Unite se încinge din nou. Cartea descrie, de fapt, un proces care-l are în centru pe avocatul apărării care încearcă să-şi salveze nu numai clientul, ci şi pe el însuşi.

“You pick the right jury and you walk. If the D.A. picks the right jury, you get the gas. It depends strictly on the jury, and in this county you can pick the right folks. People are tired of raping and robbing and killing.”

“The men talked about niggers in general, and chewed Red Man and sipped whiskey, and reminisced about the other days when niggers knew their place. Now they were just pampered and protected by the government and courts. And there was nothing white people could do.”

Povestea e foarte bună, m-a ţinut pe jar până la ultimele pagini; stilul în care e scrisă este destul de simpluţ, pe alocuri plin de umor, aşa că lectura curge, iar curiozitatea creşte direct proporţional cu numărul de pagini citite (adică vreo 600, dar merită). :) La sfârşit am fost chiar tentată să vărs o lacrimă, dar m-am abţinut. :))

I definitely need an e-book reader.