Nick :)

Mih und trompetă

Au cântat şi o piesă nouă care se numeşte “Sleep Disco” şi care mă îndreptăţeşte să cred că albumul din toamnă va fi unul cel puţin la fel de bun ca primele două. Eul poetic făgădarian va avea din nou un cuvânt greu de spus. :) Au fost şi două coveruri, pe primul (kill me but) nu l-am recunoscut, iar al doilea cred că, din contră, am fost singura care l-a recunoscut, fiindcă toată lumea se holba ciudat la mine pentru că ştiam versurile. A fost Dark New Day cu “Brother” şi a sunat mai mult ca perfect. :)

tough attitude :D

După ce Mihnea a udat bine primul rând (şi pe mine, evident) cu apă şi au mai cântat câteva piese, adică la nici o oră după ce s-au urcat pe scenă, un nene de pe margine le face semnul de gata, Luna Amară se conformează fără protest şi îşi adună instrumentele. Eu rămân înmărmurită, mă uit la publicul stupefiat cale de două secunde, apoi adoptând o atitudine de “noah hai să bem”, zic vreo două “wtf ?”-uri în jur, nu-mi vine să cred, dar plec şi eu. Mai târziu am aflat că i-au dat jos de pe scenă ca să aibă timp fosilele de la LGT (un fel de Phoenix ai Ungariei) să facă probe de sunet 23535783 ore. Dezamăgită din cale-afară mai mult de public – care, la o adică, îşi putea cere drepturile – decât de organizatori, am luat-o pe Diana şi ne-am dus la o terasă de lângă scena Mureş.

Aveam să stăm acolo multă vreme, iar eu să învăţ o lecţie preţioasă: NICIODATĂ să nu mai beau Nestea Green Tea. E oribil. Şi a costat şi 4 RON. :)) Între timp ne miram de tâmpeniile pe care le puteau cânta cei de la ehm… Ganxsta Zolee Es A Kartel. Normal, o trupă dansabilă cu versuri penibile (nu-nţeleg eu multă maghiară, dar am auzit Bond, James Bond şi mi-a fost suficient) strânge de trei ori mai mult public dispus să dea din palme şi să se agite decât o trupă introspectivă şi vehementă ca Luna Amară. Ruşine.

Voltaj ne-au prins tot la aceeaşi terasă, unde ne-am amuzat copios pe seama unui punker. Era fără îndoială cam turmentat, deoarece îl priveam îndelung cum moţăie cu capul pe masă. Până când Voltaj au început “Albinuţa”. Acela a fost momentul zero. S-a ridicat instant şi a început să ţopăie. :)))) N-o să-nţeleg niciodată.

Cu chiu, cu vai, au început şi The Exploited. Creste de punkeri ce mie mi se păreau puşi pe harţă se strângeau în faţa scenei. Eu şi rockerii mei stăteam tolăniţi în iarbă şi studiam terenul. M-am apucat de povestit cu Cotoară despre cărţi, apoi muzică. Între timp, Vlad s-a dus până în faţa scenei şi a venit înapoi, spunându-ne că totul e în regulă acolo, aşa că mi-am luat inima-n dinţi şi… m-am dus în faţă la The Exploited. :)))

I know what you’re thinkin’…

Oldschool punk forever. Mi-au plăcut enorm, şi faptul că am stat în faţă a adus cu sine numai beneficii. În primul rând, mi-am dat seama cât de greu îi este unui toboşar dintr-o trupă punk să ţină ritmul. Extenuant e puţin spus. Apoi m-a încântat solistul cel cu creastă roz. :) Bestial tip, o atitudine vehementă şi o molfăire continuă a salivei (?). Nu stătea locului o clipă. Iar punkerii din public au fost total inofensivi, lux. Am stat în faţă şi chiar n-am păţit nimic. Încă nu-mi vine să cred. :)

singura poză ce mi-a ieşit :)))

La “Sex And Violence” au chemat pe scenă 2-3 fani pentru a cânta împreună şi, per total, The Exploited chiar n-au avut de ce să nu se simtă bine la Peninsula. Iar eu… n-am avut motiv să nu mă simt bine la concertul lor. :D

Ehe, şi-n cele din urmă, pentru mulţi – cel mai aşteptat concert din toată Peninsula. Oh da, Zdob şi Zdub, alţi criminali balcanici. O înghesuială de nedescris, erau mai mulţi oameni decât la Gogol Bordello, dar ca şi atunci, am găsit-o pe Arana şi gaşca ei, ne-am pus ghiozdanele la un loc. Iar apoi… dans. :)))) “Diana, opreşte-te, sunt doar probe de sunet !”… Da’ de unde, şi picioarele mele o luaseră deja razna. :))

brrroonika bate… errr, adică Roman bate toba :))

Ce a urmat ? O oră şi jumătate de dans exotic şi continuu. :)) Normal că şi-au cântat doar melodiile ritmate, ca să ne omoare şi ei cum au făcut-o Bordello în prima zi. “Ţiganii şi OZN”, “Nunta extremală”, “Zdubii bateţi tare”, “Hardcore moldovenesc”, “Ciobănaş”, “Cuculeţ”…mă trec toţi fiorii. :))) Totuşi, punctul culminant pentru mine a fost “Hora cosmică”, ce a avut un intro lung şi de excepţie, întâi doar chitară, apoi pe ici, pe colo, trompetă, apoi şi contrabasul (am înnebunit) trompeta aceea mai mare :))), şi-n cele din urmă Roman cu vocea. :)) Absolut genial, nu m-am oprit din dansat nici o clipă.

“zi măi Valericăăăă !” =P~

Ba da, mint, m-am oprit înainte de bis şi am fugit la ghiozdan. Aveam o sticlă de jumătate de litru de apă minerală caldă, dar n-a contat. Am început să beau cu nesaţ. O tipă de lângă mine s-a întors brusc şi m-a privit cu inima frântă şi cu ochi implorători. Eu, foarte bitchy, las să-mi curgă apă pe gât şi pe tricou în timp ce beau şi o privesc.

ea (înghiţind în sec): “Îmi dai… şi mie… te rog ?”

I-am dat, evident, cu toate că Diana îşi aştepta demult rândul şi mă-njura. :)) În concluzie, Zdob şi Zdub au fost la înălţime, ca întotdeauna. Şi… mi-e dor de Valerică. :)))

Înainte să plecăm am mai stat puţin de vorbă cu bucureştenii, si apoi… gata. Cam aşa s-a terminat Peninsula anul ăsta. N-am scris mai succint pentru că, la naiba, sunt cu inima încă acolo. :)

Câteva lucruri ce am uitat să le precizez:

* Atika s-a îmbătat într-una din seri şi a venit la terasa la care stăteam eu şi Diana. Nici nu ţinea minte cu ce s-a ameţit în halu’ ăla, dar a fost o partidă sănătoasă de râs. :))

* Atika a făcut bungee. Dacă aveam 500 de mii în plus, săream şi eu.

* Am citit într-un ziar că adolescenţii vin cu trei file de alocaţie la Peninsula. Nu ştiu cine e la vache avec le cabine care a scris asemenea nerozie, dar pe mine alocaţia pe un an m-a costat numai biletul. Nu mă plâng fiindcă a meritat, doar zic…

* Tot în ziar am citit că Zdob şi Zdub iau lecţii de limba engleză, la fel şi Alternosfera, şi că ne putem aştepta oricând la albume în limba asta. :))

* De fiecare dată când vreo formaţie mulţumea zicând “koszonom szepen”, eu şi Diana strigam în gura mare: “MOUTOOON !”. Şi da, de la reclama cu francofonia ni se trage. :))

Cam atât. În afară de o pereche de adidaşi distrusă, anu’ ăsta, vestimentar cel puţin, a fost blând. Dar, cu zgura încă în plămâni, promit că la anu’ nu mă mai feresc de ea. :))