(Greva se suspendă, am descoperit metoda, o s-o-mpărtăşesc în viitorul apropiat.)
Versurile din titlu, în stil scuipat-de-plămâni a la Altar, vin exact după “protest, protest”. Cam asta am făcut noi, o mână de oameni, astăzi.
Tîrgu-Mureş e un oraş mic. Se ştie că într-un oraş mic de provincie se găsesc cam de toate, da’ ce se găseşte bun e în ediţie limitată. Cam aşa şi cu librăriile de-aici. Sunt câteva de cartier, juma’ pline de jucării şi articole de papetărie, e Hyperion poreclită debaraua (motivu-i de la sine înţeles); este şi Diverta-n “mal”, cu organizarea lor imbecilă în ordine alfabetică a autorilor, de mă şi raşchetează pe retină să văd Rădulescu, Mihaela lângă Rushdie, Salman. Şi mai este una, cea bună, mare şi aranjată… ca la carte, cum s-ar spune: Romulus Guga, fix în inima oraşului. Mai este. Deocamdată.
Asta fiindcă Mircea Musgociu, omul de afaceri (sau să-i zicem simplu afaceristu’, vorba Denisei) care deţine spaţiul în care e amenajată librăria, spune că n-are profit de pe urma ei, aşa că închiriază imobilul unei bănci începând de la 1 ianuarie.
Iar noi… ne-am strâns azi să protestăm. Fără pancarte ofensatoare sau huliri zgomotoase, adică fără a tulbura liniştea publică, în general. Pur şi simplu ne-am aliniat în faţa librăriei, ne-am aşezat pe jos sau pe marginea vitrinei, am deschis câte o carte şi am început să citim. Lumea trecea şi se uita ridicând câte-o sprânceană, iar atunci ne-am dat seama că tre’ să şi ne justificăm. :) Aşa că am scris pe o foaie (apoi pe carton) “Ne bucurăm de librărie cât mai există” şi ne-am afundat cu nasu-n cărţi. Iar de-aici… reacţii. :) În mai puţin de jumătate de oră aveam o carte de vizită în buzunar, fostul director al librăriei ne felicita, vânzătoarele ne aduceau cartoane şi ne promiteau ceai, televiziunile, radiourile, ziarele îşi făceau rând pe rând apariţia şi ne luau interviuri…; o tipă de la un post local chiar m-a invitat la o emisiune, iar unii din trecătorii zâmbeau şi spuneau câte un “Bravo !” sau “Felicitări !”. Vânzătoarele ne-au spus că librăriei îi merge foarte bine şi cărţile chiar se vând, aşa că tot ce pot bănui despre nea’ Mugociu care are deja antecedente în vânzare de librării este că, uneori, contu’ din bancă îi dă cu virgulă şi atunci simte nevoia inerentă de a mai desfiinţa un sediu. Ăsta e ultimul care-a rămas în picioare. N-ai profit ? De strategii de marketing ai auzit acolo, în “lumea afacerilor” ? N-ai clienţi ? Luptă pentru ei ! Atrage-i ! Oferte, redecorări, reduceri, promovare, dar luptă, nu te spăla pe mâini doar pentru că o bancă îţi oferă o chirie fixă ce-ţi rotunjeşte contu’ ăla nenorocit. Noi am luptat în felul nostru, până când au venit mascaţii şi eu am dat… un ultim interviu (mulţumesc, Raul), ca să zic aşa. :) Şi nu renunţăm, fiind sfătuiţi şi sprijiniţi din toate direcţiile, până şi de un domn care s-a oferit să… cumpere el librăria. :))
Vedem noi ce punem la cale pentru săptămâna viitoare, dar nu ne oprim aici.
Momentan n-am poze, dar completez însemnarea pe măsură ce le primesc. Dacă nu, cumpăraţi ziarele locale de mâine. :) Radu are nişte poze pe care le-am împrumutat şi a scris şi el un post.
Bravo, mai! Ma inclin in fata voastra!
misto roxule….puteai sa-mi spui si mie…
Radu îţi spune: Mersi Roxa că eşti din Tg-Mureş şi citeşti că altfel…
Awww.. thanks, guys. :) Radu, eu iti multumesc pentru tot, fie sprijin, fie initiativa, ca altfel… :)
Comentez la tine ca pe tine te cunosc cel mai bine. Sa zic Bravo e deja desuet. Ma ingrijoreaza tot mai mult chestiile din TgMures… si ma simt f neputiincioasa – eufemistic vorbind. Poate reusiti totusi sa faceti ceva, mai concret decat protestele astea cica “ilegale”; sper sa se trezeasca oamenii din orasu ala ca nu pot vinde absolut tot bancilor si farmaciilor!!
ce de lume! foarte misto!
Arana, poate reusim. Crede-ma, incercam si prin alte directii, da` sincera sa fiu, nu garantez nimic. Sunt multi bani si multe interese-n joc, din pacate. Pana atunci… fruntea sus si cartile-n mana.
Jen, thanks. :)
Pingback: Magia Lecturii din Târgu-Mureş | Fascination Street