Sună telefonu’, eu dorm ca un prunc la 12 dimineaţa (m-am culcat la 4, for the life of me !). Mijesc un ochi, întorc telefonu’ cu un deget, clipesc s-alung ceaţa… număr ce nu figurează-n agendă. Oftez adânc, închid ochii, dar răspund. El amuzat de vocea-mi ursuză, eu intrată în panică. După două minute:

“N-am să vă dau rest 4 mii de lei.” Heh, dacă veneai cu trei minute mai repede, n-aveam să-ţi dau 40 de mii de lei. ;))

SO I HAVE IIIIIIIIIIT ! :D

Teh love… :X

Next: B’estfest şi Peninsula. Încep să mă-mpac cu gândul că n-am să-i văd pe Maiden şi Judas niciodată. :))