Good one. Păi, din toate câte-un pic. Nu am nici un sens la ora asta, aşa că le amestec cum îmi vin.

Blog n-am avut câteva zile, din motiv de depăşire a traficului lunar. Măgulitor, da’ nu ţin neapărat să se mai repete. :))

În câteva ore plec spre Bucureşti. Azi o torturez pe Ionuca, mâine mergem la B’estfest. Şi poimâine, şi răspoimâine, ioi iepuraş coconaş ce-o să fie.  8->  Până la urmă m-am cam decis şi cum fac cu trupele: UNKLE, Nouvelle Vague şi The Last Supper au încetat să mai existe pentru mine, în afara celor 15 minute în care o să-i prind dacă totul va funcţiona cu precizie nemţească, ceea ce mă îndoiesc că se va întâmpla. :D

Cică se anunţă 37 de grade în acest weekend în capitală. Eu plec de la 25 + vânt turbat şi-s convinsă c-o să mor, cum altfel decât pârjolită. Şi acum mai am pe picioare urme de la faimoasa arsură însângerată a la Roşia Montană de anul trecut, deci adio pantaloni trei sferturi, no thank you. Aşa e când ai tenul transparent. Acum câţiva ani mai prindeam şi io un pic de culoare maronie, da’ de când şi-a rupt stratu’ de ozon pantalonii-n cur, mă frig şi mă fac de-un roşu-tractor, cu model cu tot, în fiecare an. Să nu mai vorbim de scalpările repetate de care am hotărât să mă feresc anu’ ăsta, să nu mai zică nimeni că n-am grijă de mine. Aşadar,  eu o să fiu tipa cu un mop, o cârpă, un cearşaf, turban, preş, faţă de masă sau răpirea din Serai pe cap. Dar asta doar dacă mă ard în prima zi. :D

Abia aştept să-i văd pe Cypress Hill. Mă obsedează imaginea a mii de rapperi care se leagănă şi se ţin de ce au ei mai de preţ în afară de portmoneu, cu mine printre ei. :)) Prin contrast, sunt tot mai convinsă că la Stereophonics o să plâng.

Mi-am luat aparatul foto, cablul, bla, şi dacă Ionuca mă lasă, o să scriu în fiecare zi. Sau dacă mă descurc eu cu laptopu’, deşi-s ferm convinsă că după un sfert de oră de altare, cristelniţe şi paşte, o să mă las păgubaşă.

Nu ştiu cât stau. Aş mai vrea să văd şi Judas Priest care e peste o săptămână, da’ nu depinde de mine… sau numai de mine. De fapt, ar trebui să se întâmple vreo două-trei miracole şi viaţa mea să se schimbe radical, oricât de ciudat ar suna asta în contextul cauză-efect. :)) Fuck it, dacă nu, acasă m-aşteaptă Drinkfest. :D O să scriu despre cândva.

Acum, mergând pe logica simplă “ca să te trezeşti tre’ să te şi dormi”, over and out.

You betta bounce nigga, smoke an ounce nigga… booya Cypress mofoz. Toodles !